“Sa ti zic ceva ciudat de mine: calc rufe si dupa ce calc si plec, nu mi amintesc dacă am scos fierul din priză. Dar numai la călcat mi se întâmplă, la nici o alta activitate. Nu ma simt OCD (tulburare obsesiv compulsiva), so, ce i chestia asta?”
Asta mi a zis o clientă. După ce am discutat ceea ce a fost de discutat (dacă călca acasă în familie, dacă dura mult, dacă îi plăcea acțiunea) am concluzionat că ea aluneca ușor într-o mică transă funcțională.
Călcatul poate fi autohipnotic prin repetarea gestului repetitiv pe care l face fierul de călcat, mai ales la cearceafuri, du-te-vino, du-te-vino (ca un pendul), mai ales că actiunea este una safe, apreciată de alții, utila în mai multe directii.
Pentru unii poate funcționa ca o meditație în care îți poți liniști mintea, pentru alții poate servi pentru o alunecare interioara în care sa ruminezi, sau sa fii in contact cu sinele.
Indiferent de varianta in care “aluneci” sau glisezi, in sine e o forma fina de disociere funcțională si la final, scoți sau nu fierul din priză si amintirea rămâne in transa aceea pe care nu prea o memoram pentru ca nu este nimic interesant, nimic adaptativ, nimic special.
Nu numai călcatul poate produce autohipnoza ci si altele, fie măturatul îndelung (al curții spre exemplu), aspiratorul sau chiar machiatul care durează.