Compasiunea este instrumentul cel mai recomandat azi si cel mai puternic.
Însă nu exista un robinet de compasiune pe care sa l deschizi ca sa curga compasiune.
Compasiunea este punctul final al unei întâlniri bune. Este radianța cuiva care însoțește sau se conectează cu altcineva. Compasiunea nu este milă dar seamănă cu mila. Compasiunea este un mod de a fi, compus din prezență, principii, emoții si sentimente, un mod aparte de a privi si vorbi.
Compasiunea care vindeca este cea care însoțește pe cel slab astfel ca l apropie de celalalt si i face slabiciunea suportabila.
Compasiunea este un mod de a reinvata sa respiri de la cineva care n a uitat si te ajuta si pe tine sa ti amintesti ca se poate respira calm.
Deci, compasiunea nu e o tehnica. Nu este un ceva pe care il deții si l dai cuiva pe care sa vrei sa l faci bine, este un mod de a fi de tip let it be.
M au intrebat unii oameni, ce dracu mai e si cu moda asta cu compasiunea, temandu se sa nu fie inca o psihopupu. Nu i chiar usor de explicat ce e compasiunea si de ce ea functioneaza, dar am incercat. E ca o lumina aprinsa in intunericul unui om in care isi poate trai, contine, sta cu demonii lui. E un mod calm, bland in care se pot accepta lucruri de neacceptat. E o intelepciune a durerii de suflet. E ultimul lucru pe care l poti face cu durerea si chiar si cu suferinta. Partea ta sanatoasa sa dea compasiune celorlalte, la fel cum tu ca om ai dat compasiune altcuiva necajit si speriat. Compasiunea cel mai bine se formeaza si radiaza in tacere.