Azi am chemat un taxi sa merg la kaufland sa iau una-alta. Ies la poartă, stau si apoi o iau la picior agale inaintea taxiului. Si merg si merg ajung la colț. Ajunsă acolo vine taxi si opreste, trage dreapta. Eu mergand inspre colț, mi-am scurtat drumul putin. Taximetristul ma ia la glume eu ii spun că a intarziat si m-a intrebat de ce n-am stat pe loc la poarta. I-am zis ca prefer sa merg si sa ma duc inaintea lui. Plecand din loc taxiul se intoarce practic pe rută spre casa mea, eu tacand neintelegand de ce face asta. In timp ce mergea inapoi a vorbit singur „o iau așa că n-am loc de intors si hai că o iau pe-aiici”Si vad ca ma baga pe un traseu teribil de ocolitor. Pentru ca merg cu taxi mult (de urâtul parcărilor) stiu precis ca cursa de la casa mea e intre 6 si 7 ron. Azi, pe ruta ocolitoare ceasul arata 4,5 ron la jumatatea drumului. Si zic:„sunteti singurul taximetrist care a luat-o vreodata pe acest traseu. Nu inteleg de ce ati facut asta. E ca si cum va scarpinati la urechea stanga cu mana dreapta.”Mamă si cand s-a enervat vizibil in 5 secunde sub ochii mei; am vazut cum a fost năucirea observatiei mele, activarea unei răni psihice, racketul, dintr-o dată nu mai putea respira decat cu greu, probabil inima a luat-o la trap, s-a innegurat la față, i s-a schimbat vocea si-a intrat pe modul tubat. „Da?!…Ce??? …de ce-am luat-o??? cum adica?? …. stiti ce nu-mi mai dati nici un ban! (respira cu draci)”Mi-am pastrat calmul si chiar am avut si timp sa gandesc „hopa, ia uite o fază din aia de schimbare a mentalitatii. Ia sa vaz de ce sunt bună.”Dreg vocea si vorbesc ferm apăsat dar totusi elegant: -domnule, va repet, am afirmat doar ca sunteti sinurul taximetrist care a luat-o pe acolo m-am intrebat de ce ati facut asta. Este o pura observatie, nu v-am certat, nu v-am facut reclamatie. Este dreptul meu sa fac observatii. Si apoi, ma cunoasteti cat de cat si stiti ca va las bacsis de obicei. Azi v-ati redus bacisul singur. ”Omul respira greu si aproape plangea, scancea vorbind. Si-a bagat viteză.-„va rog acum reduceti viteza, nu e cazul sa ma duceti asa!-„stati calma (a zis cu voce sfasiata de tristete si ciuda) nu trebuie sa va fie frica-nu stabiliti dvs, cu tot respectul cand mi-e frica ci eu. Va rog insistent sofati normal ….si-a incetinit. -stiti ca sunt psiholog, nu? A dat din cap. Ei, am autorizare sa fac evaluari si la soferi, dar nu mai fac demult ca mi s-a dus buhul ca i-am frecat pe unii si ca i-am picat pe altii. Presupun ca si dvs ati trecut pe la psiholog (se uita la mine cu o noua mirare, un pic uimit de noua pista de discutie. Dintr-o data mai atent. ) si nu stiu daca ati spus ca faceti genul ăsta de crize (am preferat cuvantul criză sa fie pe intelesul situatiei). -ei doamna (dintr-o data cu o voce mult mai concesiva) …..oftand…..altele sunt mai importante ….-nu prea cred. Intre timp ajunsesem la kaufland si m-am intors ochi in ochi. Nu, nu-s altele mai importante: in aceste cateva minute de izbucnire se fac accidente, se vorbeste urat, se fac crime…. Va rog sa ma credeti ca nu-mi arde sa va pun la punct, sau sa ma dau mare. Dar imi arde sa mergem cu discutia pana la capat sa ne intelegem, sa nu ramaneti cu gandul ca sunt o idioata si nici eu sa nu raman cu gandul ca sunteti agresor. Uitati-va in ochii mei? Observati ca ma uit cu respect la dvs? -…..Da. Si-a oftat FIRESC. Abia in acest punct m-am calibrat cu acel om. Am stat 2 secunde in tacere si m-am uita eu la el si el la mine:-nu am nimic cu dvs. Am voie sa va fac observatii si dvs aveti voie sa gresiti sau sa aveti initiative ciudate. Nu va speriati n-am vrut decat sa ne auzim unul pe altul. Ma dau jos si va rog daca puteti reluati mica noastra discutie pas cu pas si vedeti daca a fost ceva nasol sau nu. A zambit si mi-a zis: „scuzati-ma. Nu stiu ce a fost. am inteles gresit dar n-am mai apucat sa inteleg nimic. Da, mi se intampla. Of. O sa ma gandec, va promit. ”I-am facut cu ochiul si-am rasuflat usurata si-am coborat. I-am lasat cel mai mic bacsis posibil. Cam asa cred ca se fac lucrurile.