Intr-o zi eram atat de agitata la capatul zilei de la vorbitul indelung la telefon, ca m-am oferit sa ma ajut cu ceva. Stiti ca imi sunt cea mai buna prietena eu-mie si ma mandresc cu asta. Zic, of hai sa vedem cum sa scapam si de smogul ăsta si toata poluarea zilei. Am trecut in revistă diversele chestii care le stiu si n-aveam chef de niciuna. Hai sa nu ma panichez si sa vad ce-as vrea sa fac acum in clipa asta, ce-mi vine sa fac? Si mi-a venit sa….fug in lume departe sa stau singura undeva. Zic, ia sa-mi dau voie sa fug in imaginatie ca acolo totul e posibil si transformabil si reversibil. Acolo sunt Neo din matrix, Chuck Norris si de ce nu colega lui Dumnezeu.
Initial am dat sa fug in munti, dar mi-a venit in minte padurea aia serioasa, misterioasa, adanca, padurea aia grea care nu e de joaca. Si m-a luat groaza de șacali, de insecte, de lupi si-am plecat de acolo. Am plecat intr-o pestera dar n-am intrat decat vreo 5 metri ca mirosea a umezeala anaeroba si sincer se auzea picurand din stalactite si cand m-am uitat dupa lilieci mi s-a facut o frica, c-am tulit-o imediat.
Am mai incercat in munti intr-o cabana mica dar m-am gandit ca nu stiu ce voi face la iarna si-ntr-un final am mers totusi la o pensiune la munte, unde am stat. Măi si-am stat cu picioarele pe pereti, prefacandu-ma ca sunt moarta, prefacandu-ma ca dorm si nu m-am uitat la telefon deloc desi dupa cateva „zile” in imaginatie am inceput sa ma intreb ce mai face x? dar y? M-am impachetat in ciocolata, am stat in cap, am mers in maini, am facut sporturi spectaculoase, am meditat. Mi-am dat cancel la curiozitate in imaginatie si am stat in natură, cu natura prin natură.
Am stat vreo „2 saptamani” in imaginatie acolo si a trebuit sa recunosc ca vreau sa ma intorc. Am si facut-o, am pasit din imaginatie in realitate….unde nu trecuse decat o jumatate de ora. Intr-un anume fel am si fost fugita de-acasa, numai ca in alt plan al lucrurilor. Bai, noroc cu imaginatia ca zau, realitatea ar fi foarte greu de suportat.
Frumusetea escapadei mele a fost că, la final, cand am revenit in realitate scapasem de zgomotul si agitatia si trepidatia zilei. Am oftat usurata dar m-am intrebat daca nu cumva voi ajunge sa repar seara ce stric ziua. Si daca asa se vor arata lucrurile, apoi asa voi face. Ceea ce va doresc si voua.