recomandare de serial

Vă recomand să vedeți pe Netflix, “O furtună de Craciun”, o mini serie norvegiană incredibil de bine concepută. Un vifor împiedică avioanele să mai plece sau să vină în Oslo. Filmul este despre vizionarea aeroportului în care oamenii sunt opriți din fluxul transportului și obligați să aștepte potolirea meteorologică. E despre reacțiile imediate ale oamenilor la întârziere, la acceptarea furtunii.Oameni grăbiți, nervoși, plictisiți, resemnați și în multe alte feluri, care se adaptează sau care se opun adaptării și protestează. Se vede limpede cât de caraghioasă e neacceptarea a ceva ce nu merge neacceptat.Este atât de bine filmat, ca ai sentimentul când privești ca ești voyeur, invizibil printre oameni. Știți sentimentul ăla mișto când ai de așteptat într-o recepție de hotel și privești într-un acvariu uriaș în care peștii își văd de treabă indiferent în ce stare ești tu? Ei bine, așa e acest aeroport din film în care sunt prinși, surprinși oameni diverși care interacționează. Ca privitor, ca martor la certurile banale dintre oameni vezi limpede vulnerabilitatea fiecăruia când se ceartă, cum fiecare e în filmul lui. Și văzând ce chin reciproc și inutil e o ceartă banală, aproape îți vezi propriile certuri ridicole. Efectul de privitor la un acvariu ca spectator al filmului, are un efect liniștitor. Ca spectator la reacțiile emoționale prezentate, înțelegi încă o dată cât de fragili suntem fiecare dintre noi luat separat și cât de rău ne face cearta în care căutăm dreptatea care e subiectivă, principială, derulată însă anti-principial. În film se vede sinoptic cum fiecare om e în filmul lui, fiecare ins e identificat cu transa lui și mai ales cât de urât și caraghios se ciocnesc transele între ele. Vizionând am sentimentul de deschidere față de diversitatea oamenilor de pretutindeni. De compasiunea constatării că toți suntem la fel, deși fiecare în alt fel.