lupta cu ispita :)

De când m-am hotărât să fiu contributor la sănătatea mea, adică să merg la sală și să mănânc cât pot de sănătos și de puțin, mă confrunt cu reactivitatea la covrigi, la pâine albă și la chestii dulci. Autocontrolul adaptat la noua paradigmă, presupune voință, constientizare aplicată pe sarcină, jonglatul cu impulsurile, cu compulsiile (exprimate prin poftă) dar si cu imaginația desfrânată.Azi, am fost la kaufland să-mi iau, una-alta si la plecare m-am dus la cofetaria-patiseria cu prospături să-mi iau alune prăjite. De obicei mă prefac că locul ăla nu există, îl blurez când trec pe lângă el, dar azi m-am hotărât să mă apropii să cumpăr un linguroi de alune. Fix atunci, au apărut în sir indian vreo 5 cofetărese cu tăvi cu cozonaci, torturi, prăjituri, checuri, furesecuri. Mi s-a electrizat brusc scalpul, cortexul prefrontal, nările, sinusurile, papilele, mi s a umplut gura cu salivă si mi s-au încordat mușchii ca de luptă. Nu, nu luptă sau fugi, ci luptă și ia tot și fugi. A trebuit să aștept, martor neputincios la tejghea să descarce cofetaresele bunătățile, timp în care m-a bușit mirosul. Hudson, we have a problem! Warning, warning!. O voce a zis, sunt eu cu mine și îmi amintesc ca mi am propus sa am grija la ce mănânc, o alta voce zice, ce căutăm aici la ispite, o alta ba da, ba da, hai sa luăm si noi ceva bun, în corp s au deschis amintiri cu cât de bune au fost dulciurile pe care le am mâncatin trecut. Mi a dat prin minte sa vin la noapte îmbrăcată în ninja sa fur fursecuri si cozonac cald cu coajă caldă, crocantă. Eu, cea martor la dezlănțuirea internă am încercat sa respir și sa las sa se stingă pornirile desfrânate din mine. A fost ciudat, și greu și ușor pentru ca m am mai trezit cu desene animate în minte, pe care le am și lăsat sa se desfășoare dar nu le am avizat să se transforme în acțiuni. Uneori ma tem că uit sa mi țin angajamentul sau ca cedez, dar în afara de a mi păstra intenția și de a mi dori sa am grija de mine, n am ce asigurare sa mi dau. Pare greu, complex si obositor dar e procesul meu intern pe care l iubesc si de care sunt conștientă și mândră si încerc sa l ajut cu umor și cu filozofia aplicată spre scopul unei vieți cât se poate de bune. Mă ajută și că scriu, că împărtășesc filigranul intern, în sensul de a face călătoria la fel de frumoasă ca destinația.