bunicul si nepotul

Un barbat azi 50+ a trait in copilarie o experienta care i-a marcat toata viata si care i-a oferit speranță, vindecare si incredere.Acest om, cand era mic facea pipi in pat noaptea. Pana la 3 ani, parintii lui au fost cat de cat intelegatori dar acestia au inceput sa puna presiune pe el sa „nu mai facă pe el” sau sa „se țină”. Il certau, ii explicau, il criticau, il indemnau sa aiba voință si in fiecare dimineata, baietelul se trezea cu udăciunea sub el si cu ochii si mainile mamei care-l luau in primire, in timp ce dezvelea patul si ducea cearceaful la spalat sau la uscat, la fel si pătura sau plapuma. Lui ii era rusine, ciudă si era ros de situatia intreaga care parca nu se mai termina. A tinut-o tot asa pana dupa 5 ani si in toate diminetile era ud sub el, ude pijamalele si mama era din ce in ce mai acră, mâhnită, suparată pe el ca nu se mai dezvăța odata de pișat in pat. Nu existau pampersi atunci si cu toate nailoanele, al naibii pișat tot se infiltra si textilele se udau. S-a rugat seara la culcare la Dumnezeu, isi propunea „in capul ăla sec” inainte de somn sa nu se mai intample, dar enurezisul continua si atmosfera in casă era tensionată. Si-ntr-o zi, ca-n orice poveste frumoasă, a venit bunicul de departe la ei in vizită si-a aflat povestea baietelului. Maiestuos si puternic ca un leu, bunicul (tatal tatalui) auzind „rușinea internă a casei”, ce credeti c-a făcut?? În plină familie, cu toti in jur a zis cu voce tunătoare:„ce-i faceți la baiatul meu?? Ia vino mă si pișă-te pe pieptul meu! Că tataie nu se sperie de-un pișat! Hai, băiatul tataii vino și pișă-te aici la tataie! Si ce credeti?? Baietelul încurajat de tataie, a luat de bună invitatia si s-a suit la bunicul in brate si s-a pișat pe pieptul lui….sub privirile jenate si deconcertate ale parintilor.Ei bine, din acea zi, băiețelul n-a mai făcut pipi in pat!Dacă există explicații? bineinteles ca exista! Bunicul a venit cu ceva total nou, a rupt scenariul disfunctional instalat si a creat un șoc pozitiv. Se cheama prescrierea simptomului , utilizarea puterii si-a autoritatii de clan, reabilitarea baietelului, respectarea drepturilor si repozitionarea rolurilor, astfel incat s-a schimbat dinamica energiei in casă. Unui copil cand ii ia cineva apararea, apare efectul de autoreglare, pentru ca un copil nu are nevoie de mult ca sa se „vindece”.Acest gen de ritualuri „barbare” au avut candva mare putere, atat in bine cat si in rau. In traditiile noastre de neam stau povesti si mituri si idei minunate care constituie un mare tezaur, dar depinde de noi cum stim sa le ascultam si in ce cheie sa le intelegem. Esenta e ca oamenii s-au dereglat dintotdeauna si ca s-au reglat de fiecare dată cand au avut oameni care din iubire au gasit puterea, creativitatea si curajul sa improvizeze lucruri sau sa utilizeze ritualuri cu intentii bune.