Pe vremuri bataia „rezolva” aproape tot, cel bătut facea ce trebuia sa faca; a fost metoda centrală de educatie iar critica a fost unealta numarul doi.
Bataia n-a fost niciodata oficial permisă dar tacit a fost utilizată in familie, la școală, la poliție si pretutindeni.Mai ales la copii, facea „minuni”. Copilul (sărăcuțul) se prindea ca putea evita bataia devenind conformist, adica invata sa se supuna.
Daca n-o facea, in timp ce era batut i se spunea „tu ceri bataie, degeaba plangi. Daca n-ai vrea, ai face ce trebuie!”. Si, cum-necum copilul se autoregla pana isi inghitea frustrarea, pana se stapanea, pana se forta sa faca ce era de facut. Nu se mai punea problema nevoilor indeplinite, nici ale increderii in sine, nici ale lui nu pot-nu vreau, ci vrând-nevrând ca sa evite bataia facea ce trebuia.
Bullyingul era si el acolo ca o ceață, ca un smog pe fundal, nu-l mai baga nimeni in seama pentru ca facea parte la pachet din „educatia” de fier.
Dar vremurile au curs inspre libertate, respect si valorizarea vietii. Pe vremea batailor viata nu avea sens si era traita in supravietuire. Asta a insemnat sa recunoastem ca bataia nu e buna si ca trebuie scoasa din uz. Oficial vorbind „bataia nu mai e la modă” si nu mai e o recomandare de cateva zeci de ani, desi pe blat, in case ea inca supravietuieste si se hraneste cu energia dintre victima si abuzator (transgenerational continuata).
Dar oficial, e in afara legii. Macar la școală nu mai e pomenită, sau e evitată, sau asa ne place sa credem. Personal cred ca 95% din profesori au uitat de bataie si nu le mai vine sa o utilizeze.
Fapul de-a fi retras bataia de pe piață din „educatia” copiilor, procesul a ramas fara metoda centrala, adica i-a lasat pe ingrijitori fara sceptru. Că, na, inainte era simplu, un toc de bataie si copilul se cumintea. Dar daca educatorul nu mai are bataia ce autoritate mai are? Cum mai convinge copilul sa faca chestii? Cum invingi opozitionismul copilului? Dar la scoala cum isi pastreaza autoritatea un profesor cand copiii i-o escaladeaza? Raspunsul ar fi, prin bullying. Hai sa vedem de ce. Ca educator (parinte si/sau pedagog) incerci sa convingi copilul. Daca nu ai abilitati reale sa explici, sa atragi, sa fii convingator, copilul te va pasa si nu va raspunde. Pus in fața lipsei de convingere, un adult rar isi va asuma ca „nu le are” cu povestitul, explicatul si va da vina pe copil (că-i rău sau incapatanat) sau va intimida si amenința copilul ca sa-l șocheze, sperie si sa-l „convingă” prin speriere sa faca ce are de facut. Asa se face ca profesorii ameninta „o sa ramaneti repetenti!”, „n-o sa luati examenele, o sa ajungeti la maturat sau la oi”, „o sa fii Neica Nimeni cand o sa fii mare si toti te vor ocoli”. Si asa se creeaza bullyingul, antrenand imaginatia copilului si speriindu-l cu scenarii construite in jurul prostiei lui. La un adult (fost victima de bullying si/sau bataie) intotdeauna copilul e de vina, copilul e prost, copilul e rău. La un astfel de adult nu exista asumarea limitelor sale sau a lipsei de competente parentale.
Astfel incat, bullyingul este ecoul bătăii, este substanța eterică toxică, este aerul plin de amenintari pe care il respira copiii. Bullyingul e aerul in care plutesc mesajele nonverbale amenințatoare: „esti prost!”, „ți-o iei!”, „nu-i nimic de capul tău!”, „ciocul mic!”, „contezi numai daca esti cuminte si supus”.
Știti ca poti sa-i spui cuiva ca e prost fara sa i-o spui in cuvinte, sa ii dai de inteles. Asta e, bullyingul e atmosfera in care amenintarea e subtila, ti se dă de inteles, nu e pe față. E o amenintare de contrabandă, foarte functionala.
Bullyingul e noua mentalitate de dupa vechea mentalitate in care bataia era rupta din rai. E versiunea 2.0 imbunatatita. Nici nu mai e nevoie sa bați cand poti obtine efecte asemanatoare fara bataie.
Nu doresc sa ating sau sa intep pe nimeni, vreau sa reflectam la idei, sau sa le discutam la cafea cu prietenii :-cum a fost autoritatea parintilor si a profesorilor mei, in ce a constat? -cum mi-am compus eu autoritatea in fata copilului meu? eliminand si adaugand față de cea a parintilor mei?-ce-am facut cu revolta pe care am trait-o de copil in situatiile din amintirile mele, unde este ea acum, cum a engramat-o sistemul meu nervos, unde se vede in neurologia mea azi ? -cum simt bullyingul in corp? oare eu produc bullying cuiva? -eu traiesc in bullying in relatie cu mine?