atentie la tehnologie!!!

Pentru ca am incuviintarea unui client, o sa va povestesc pe scurt, esenta unui caz cu tot cu „morala” lui. Un tanar de peste 27 de ani, anul trecut a facut cateva atacuri de panică cu tahicardie, cu respiratie tipică de nu-i ajungea aerul inspirat, bineinteles cu frică, ameteală si ganduri amestecate cu emotii si cu tot pachetul anxietatii. A fugit la cardiolog, care i-ar fi gasit ceva nesemnificativ, la neuro, la analize, adica tot pachetul anxietatii. A venit si la psiholog sa analizam componenta somatica si sa invete sa faca față. Tanarul nefumator, nebautor, neabuzat, cu succes in cariera, cu iubită si cu relatie buna, cu parinti in viata si sanatosi, cu bunici in viata si sanatosi, frumos, destept, modern, tot tacamul modernitatii, in variantă bună. Mai rar asa life-set, dar realmente chiar asa e viata acestui tanar. II cunosc bine situatia pentru ca am lucrat cu el cand era adolescent vreun an si ceva. Nu fiti gelosi, da la unii se poate. Rar de tot dar exista asa ceva. Aceste atacuri de panica, l-au facut sa-si ia in serios autoingrijirea si consecvent a invatat respiratia 4-6 pentru atacul de panica, a invatat putin mindfullness, a luat suplimentele alimentare date de cardiolog, bineinteles (!) ca a mers si la a doua opinie la un alt cardiolog care i-a zis ca are inima perfecta….totusi din cand in cand „se dădea peste cap” si-l lua fâlfâiala la inimă.Până azi, cand mi-a spus ceva interesant tare. Si anume, ca primul atac de panica il facuse intr-o dimineata dupa ce s-a trezit cam „mahmur senzorial” dupa o bere prelungita in noapte cu un amic (lucru care se mai intamplase) si s-a uitat pe afisajul „ceasului cu afisare de functii vitale” si-a vazut ca era praf, conform parametrilor. S-a speriat tare si apoi a facut atacul de panica. Cand a venit initial la cabinet, n-a zis nimic de ceas.Ceasul cu pricina, ba il purta, ba nu-l purta. Si ce sa vezi? Zilele trecute, era iar ok, s-a trezit din somn si ceasul afișa puls marit, tensiune mare si alti parametri de om nesanatos. Bineinteles ca un mic atac de panica s-a infiripat. Dar si-a scos ceasul si l-a zvarlit pentru ca a realizat ca intre ce afișa ceasul si starea lui era un decalaj. Si ce sa vezi, ceasul pus pe pat, masura si afisa pulsul cearceafului!!! Si nu numai asta ci faptul ca patului, implicit cearceafului ii variau pulsul si tensiunea de a crezut ca face infarct patul!! Carevasazica ceasul inteligent era si prost si mincinos si cel mai probabil defect!!! Cand a realizat ca totul ar fi putut fi de la ceas, pe modelul metacognitiilor si metaemotiilor, adica atacurile lui de panica fură de fapt raspunsul lui la …. ceea ce indica un ceas stricat….a inceput sa realizeze, dar nu s-a bucurat pana n-a venit sa-i explic ca se poate sa-ti produci un atac de panica din frică. Nocebo e fratele vitreg al lui placebo, numai ca pe dos, adica devii maestru sa-ti strici starea din bine in rau. I-am spus pe final de sedinta un banc care-i reflecta bine situatia, banc care i-a placut enorm, de aceea vi-l scriu si voua:Un tip ingrijorat ca i s-a invinetit un testicul a mers la spital si-a fost trimis din medic in medic ca nu i se gasea cauza sa trateze si chirurgul i-a propus sa previna agravarea si sa ii taie omului testiculul. Cu mare indurerare acesta a acceptat cu gandul ca-si salveaza astfel restul corpului.Dupa un timp, singurul testicul ramas, s-a invinetit si omul abatut si speriat a mers iar la medic si i l-a taiat, dar omul a acceptat amputarea de frică sa nu pateasca altceva mai grav.Dupa un alt timp, destul de scurt, omului speriat care se controla intr-una, i s-a invinetit si penisul. Ca un condamnat, a mers la spital resemnat si iar s-a prezentat la medici. Cand a ajuns la chirurg, acesta ingrijorat l-a reconsultat amanuntit si i-a zis :-as avea o nouă ipoteză, o fi de la blugi? s-o fi luat albastreala asta gri-indigo??Asadar azi am ras copios cu tanarul respectiv de leapșa pe care si-a luat-o de la un ceas stricat. Si chiar adca rational stie ca ceasul a fost problema, noceboul nu trece decat cu un placebo provocat, lucru care presupune totusi re-învățarea de-a accepta corpul asa cum e el firesc si bine si mai putin bine. Caci na, orice om are ici colo cate o mica durere, sau o ameteala de 2 bani, sau cate o apasare, caci omul modern plateste cu anxietate confortul si tehnologia. Dar orice ar fi, e o misiune mica in raport cu ce-am avut inainte sa ne dam seama ca ceasul e stricat. Povestea pare simpla asa prezentata de mine, dar va asigur ca pentru tanarul respectiv a fost ca o povara, oricat de neverosimil pare. Adevarul dragii mei e ca ne-am obisnuit sa citim afișaje si ca nu ne indoim niciodata de ele, de fapt nici nu ne trece prin minte ca un gadget se poate strica, mai ales ca noi le inlocuim cu altele mei noi aparute. Atat de mare e deverul de tehnologie din viata noastra, ca uitam ca avem si simturi si uitam sa ne mai bizuim pe noi insine si pe faptul ca mii de ani oamenii au trait bazandu-se pe ei insisi si pe relatiile ajutatoare, daca le aveau. Asa ca, morala care se desprinde din caz e una foarte importanta: chiar daca aparatele ne usureaza viata, sa nu uitam totusi sa ne mai descurcam si fara ele. In cazul de fata a fost vorba de ceva relativ minor, dar am citit in jurnalismul medical ca au fost cazuri de oameni carora le-au fost incurcate analizele, sau le-a fost comunicat o eroare de diagnostic si ca acestia au reactionat cum se poate mai rau, desi erau sanatosi.