cum e la terapie

Cum e cu procesul terapeutic:-Vii la terapie, -ne conectam, -ne deschidem vulnerabil si eu si tu reciproc, -simtim cum ne impletim energia, -constatam relatia terapeutica,-permitem continuturilor sa existe in spatiul terapeutic,-analizam din alte unghiuri ceea ce lasi tu clientule sa iasa (ceea ce-ti permiti sa-ti autodezvălui tie),-eu iti dau feedbackuri care te fac sa vibrezi in bine, te simti inteles, validat,-iti integrezi feedbackurile-vorbărim si simtim, pipaim, testam idei, mangaiem la propriu si la figurat zone din corp, despachetam amintiri, le retraim, stai acolo si eu vin in vizita si corectez o amintire punandu-te in drepturi, luandu-ti apararea, ba, la modul indraznet intram fictiv si-n cosmaruri si le corectam, facem pe bruce willis si reparam visul sa fie cat de cat normal-unele sedinte sunt plictisitoare, altele grele si nesuferite, la altele vii si plangi cu lacrimi, bale si muci. -si-apoi, dupa atata munca vine o sedinta buna rau, eliberatoare si wow si aha si ce-nemaipomenit-a-fostBuuun.Si apoi terapeutul iti dă un mesaj vocal si-ti zice: sper ca esti tot bine, asa cum ai plecat de la ultima sedinta. Sper ca „acea parte” din tine pe care am lucrat-o sa fie in continuare in atentia ta. Perlaboreaz-o, adica fă o perlă in laboratorul tau intim. Sper ca, asa cum iti faci timp sa te speli si sa te piepteni, fa-ti timp si studiaza wow-ul cu care ai plecat de aici de la mine. Terapia e un proces care nu se intampla numai in cabinetul meu fizic sau virtual ci pleci de la mine c-o dâră de simtire la care reflectezi la semafor, sau cand mananci sau cand scrolezi pe fb. Lasa sa vezi ce iese de la sine, ce aduci tu pe masa gandirii si vezi cum faci intelegere in continuare cu „acea parte a ta” cu care trebuie sa dialoghezi, sa o asiguri ca n-o mai tii in beci de unde iese cand tu esti in „pericol” si vine sa te apere.Stii care e cea mai buna metafora pentru asta? Ia fi atenta:Mananci, toti mancam. Mancarea pe care tu o duci la gura si-o mesteci si-o inghiti, care intra in maruntaiele tale se imparte in 2: o parte e sintetizata si pleaca in corp nutrient, cealalta se duce pe cacat la propriu. Cea care pleca sa hraneasca corpul e de fapt cheltuita cand tu mergi, speli, faci sex, dansezi, te certi, clipesti, te uiti la stele si injuri pandemia. Mancarea de pe farfuria ta, ajunge ÎN EXPRIMAREA TA IN ACESTE ACTIUNI, in oricare din ele, de la clipit la ras. Desi mancarea intra pe gura, ea ajuge energie de expresie a miscarii si-a gandirii.Ei bine, la fel wow-urile din cabinet sunt dumicați psihologici care devin energia emotiilor noastre, a trairii din carnea noastra, astfel incat wow-ul e ca un bebe psihologic cu care pleci in brate de la cabinet si care te face sa fii atenta la el si sa te opresti sa-l hranesti si sa te joci cu el. Faci terapie? Fii tot timpul in terapie, deschide-ti o linie subterana mintii si testeaza acolo cat de mult poti ideile noastre din cabinet. Cand faci asta?? In timpul si in locul overthinkingului, sau a zumzetului de ganduri ca un viespar care te bazaie nonstop. In loc sa lasi mintea sa faca ce vrea ea, roag-o sa mai lase sa lucreze si altceva in ea…pentru ca te-ai suprasaturat de aceleasi si aceleasi rahaturi dintotdeauna. Vezi ca, daca incercand sa faci asta nu poti pentru ca ti-e frica, pentru ca nu te poti concentra, fa-o in prezenta mea tacuta la urmatoarea sedinta, eu putand sa fiu un martor viu, prezent, de sprijin caruia sa ii vorbesti. Dar, daca cu mine poti si singur nu, atunci lasam in standby marile wowuri si ne concentram pe aceasta alergie la propria ta intimitate si pe constientizarea lui „aoleu nu pot sta singur ca ma sufoc sau ma ia o ameteala, o tensiune” si de ăla trebuie sa ne ocupam si anume sa afle bebelusul emotional ca a crescut si ca acum chiar adca se simte abandonat, lucru trist (si destul de iluzoriu) ca te poti ingriji singur(ă) abandonat fiind, cacci conteaza cine te abandoneaza, unde si ce poti face tu de acolo incololo….ca doar n-oi ramane ca o papusa care nu se mai poate misca. Ba da, vestea e ca si abandonat fiind, draga omule iti poti misca fundul si abandonat. Poti manca, poti dormi, poti munci (se poate munci si fara chef) si poti sa inveti sa te autoingrijesti cu tot cu marea iluzie a abandonului, pentru ca esti de fapt abandonat tie, iar tu fă bine si nu te abandona si tu, tu ia-te asa cum esti si ingrijeste-te si iubeste-te asa cum nimeni nu te va putea iubi vreodata.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.