despre scoala

Acu vreo 200 de ani, scoala si posibilitatea cuiva sa invete sa scrie, sa citeasca si socoteasca era ceva excitement. Cum ar fi azi posibilitatea telepatiei si a teleportarii. Doar unii boieri sau unii ambitiosi inteligenti cu acces la materiale didactice puteau invata tainele scrisului si cititului. Ăia erau oameni respectati, apreciati, considerati de ceilalti …„învățați”, lucru magnific si rar. #Scoala insemna putere. Scolitii erau oameni care aveau acces la tainele stiintei, religiei si culturii. Pentru ca fascinatia din jurul „oamenilor cu carte” a rezistat si s-a mentinut, s-au facut eforturi de-a se imulti scoala, adica de-a trimite la scolarizare oameni care dovedeau si meritau. Acestia s-au intors de la studii si s-au facut invatatorii pe care-i gasim la Ion Creanga si la alti autori ai vremii. La vremea aia in care invatatorii erau rari si mersul la scoala cu tăblița si creta era un privilegiu. Unii copii isi doreau dar nu le dadeau voie parintii.Chiar si-n zilele noastre inca mai dau de oameni care zic oftand melancolici „nu m-a lăsat tăticu sa merg la scoala la oras ca aveam pamant si vite si m-a tinut acasa la munca. Dar pe copilul meu l-am dat la scoala si l-am incurajat (a se citi torturat) sa invete, sa ajunga cineva!!!!!Asadar stim din batrani ca scoala la inceput a fost tare ravnita, respectata si idolatrizata. Imediat ce scoala a capatat radianta sociala, s-a aratat mândră tuturor si-a devenit o ciupercarie de cladiri si de cadre, imediat ce-a sarit din stagiu „școli rare si puține” la „școli peste tot pentru fiecare copil”, acolo s-a intamplat ceva. Probabil au fost luati cu arcanul toti copiii si li s-a stricat rostul unora care aveau in vedere orice altceva decat scrisul si invatatul. Cert e, ca de cand s-a luat masura sa mearga toti la scoala, unii n-au vrut. Dar, mai cu frica, mai cu respect impus chiar si nedoritorii au mers la scoala. Dar niciodata scoala n-a acordat mare atentie copiilor care n-au dorit sa invete si nu stim de ce. Dar nu numai ca nu s-a acordat atentie acestor copii, dar ei au fost marginalizati, luati peste picior, jigniti, umiliti. Ca si cum „educatia” e o mandrie, non-educatia e o lepra. De fapt, nu ceea ce invata copilul la scoala ajuta in viata si anume romana, chimie, istorie etc, ci capacitatea copilului de-a se trezi si merge la scoala, posibilitatea de-a indura sa-si tina plictiseala si lipsa de concentrare in frau si mai ales capacitatea de-a se concentra sa inteleaga informatii in prezenta altora, adica in publicul clasei. Sa poata gandi in public. Sa poata participa la dialog, la provocarile profesorului. Sa ridice mana, sa-si astepte randul, sa raspunda si sa accepte ca a dat un raspuns incorect si sa fie corectat in public, dar sa nu-l descurajeze asta si sa continue sa raspunda. Scoala e capacitatea copilului de-a se lasa modelat. E capacitatea copilului de-a schimba mediul de acasa cu publicul (clasa), de-a putea sa fie el insusi in prezenta altora, de-a opera cu autoritatea. Un copil cu dereglare emotionala si lipsa de abilitati de socializare e din start sortit sa intre cu stangul in scoala si sa fie unul din copiii caruia scoala ii face cu degetul atentionare. Nu stiu de ce „școala” nu se intereseaza de acesti copii „prosti si care nu invata bine sau nu vor sa invete”. De ce ii lasa pe elevii adaptati sa rada de ceilalti, pentru ca dincolo de scoala, oamenii traiesc amestecati cei care sunt ok cu scoala versus ceilalti. Nu ne mai referim la faptul ca viata ne demonstreaza ca multi din grupa „celor care nu invata” ajung oameni de afaceri, invart banii in societate si ajung (paradoxal) sa dea impozitul la stat din care vor fi platiti….chiar profesorii. Pot sa inteleg de ce profesorii se ocupa cu sarg si respect de copiii cuminti si care invata dar nu pot sa inteleg de ce ii dispretuiesc si detesta pe ceilalti si de ce-i iau peste picior in mod cinic, umilindu-i gospodareste in fața tuturor pe cei care sunt pe alaturi. In clasa in care se face alianță intre cei care invata contra celorlalti, se pun bazele societatii strambe. In mod normal, de ce ar refuza un copil sa i se infiripe curiozitatea in el daca cineva i-ar starni-o? De ce ar refuza un copil sa gandeasca cu mintea lui in clasa intai din moment ce adunarea, scaderea sunt la inceput niste jocuri? Ce se intampla cu unii copii care isi cresc o carapace țestoasă si stau in carapace? De ce exista obsesia acumularii multor informatii reci si de ce aceasta operatiune „sfantă” de-a memora si inghiti tot manualul e mai presus de orice? De ce nu se gaseste timp pentru deblocarea unor copii, pentru imbunarea celor suparati, bosumflati, speriati? De ce se baga atata materie in copii de mici? De ce nu sunt invatati copiii unde sunt informatiile si mai ales cum le pot folosi pentru rezolvarea unor probleme reale? Ce se intampla la minister de nu vine nimic practic bun de acolo? E plin de oameni destepti, de oameni capabili si cu toate astea ei impreuna nu produc nimic concret bun, util si care sa usureze viata copiilor. E un fel de triunghi al bermudlor la ministre si la inspectoratele scolare. Toti au fost elevi si au invatat bine, au bune intentii dar elevii sunt burdusiti de materie iar altii desconsiderati ca sunt lichele sau prosti doar pentru ca nu se aliniaza. Pai cine nu se aliniaza, se alieneaza zic eu si asta e i defavoarea tuturor. Ce ti-e cu scoala asta….cum a pornit si cum a ajuns. Quo vadis, adicatelea incotro oare scoala?