placebo

#experimentalizare #placeboMai jos e o postare de anul trecut despre placebo. Chiar aseara am facut o discutie despre mecanismul care lucreaza in placebo si-acu ca am gasit-o pe asta de anul trecut, hai sa reiau putin tema si sa va povestesc ceva:Eram odata cu un amic (la vremea studentiei mele) care era agitat si nu dormea noaptea. Nu-mi mai amintesc de ce era agitat dar imi amintesc clar acea experienta. Stiu ca era seară, tipul era surescitat, agitat si se plangea ca nu dormise de vreo 2 nopti si perspectiva noptii care venea il anxieta puternic. Nu era psiholog, imi era amic. Eu stiam ca aveam in casa un tub de ansilan (imi amintesc ca era in capsule albastru cu galben si ca scria pe flacon „psihostabilizator”). Mi-a placut mult termenul ăsta „psihostabilizator”, mi s-a parut foarte dichisit, tentant, promitator de „liniste in capsulă”. La vremea aia intelesesem ca ansilanul era un fel de xanax de azi. Si-i zic amicului meu „uite, iti propun sa-ti aduc un ansilan….”, ii aduc cutia sa citeasca, ii explic eu frumos ce inseamna „psihostabilizator” si chiar m-am dat mai priceputa decat eram. Practic vorbind baiatul ăla a ezitat sa-l ia, dar eu ca o salvatoare de 2 bani si ca o persoana care cautam sa ma autovalidez am ciripit vesela pledând pentru ansilanul care ii „va lua ca cu mâna” nelinistea, tensiunea, oboseala si-l va adormi usor si va dormi profund. Pana la urma prietenul meu a cedat insistențelor mele de asistentă grijulie si l-a acceptat. stiu ca m-am oferit sa-i aduc si-un pahar cu apă si ducandu-ma la bucatarie cu ansilanul in mână, acolo mi-a venit ideea măreață sa desfac capsula sa vars praful si sa i-o duc goala. In timp ce faceam asta ma gandeam ca fac o cercetare, ca pana la urma e un medicament si ca poate nu trebuia sa-mi permit sa i-l dau fara sa fiu medic. Observati cate idei bune gaseste o persoana cand vrea sa-si valideze o mega-idee si sa-si faca treaba. Bun, deci am golit capsula, am venit cu ea in palma si cu paharul de apa, prietenul meu a luat-o si-a inghitit-o. Eu, ca Florance Nightingale am stat alaturi zicand, vei vedea ce usor va fi, te vei relaxa si ti se va face somn natural, vei merge acasa (statea aproape) si vei dormi bustean, somnul ăla de recuperare si maine vei fi ca nou. Ei….si timp de 3-5 minute am mai vorbit noi una-alta si il vad că cască si se intinde dintr-o data si apoi se relaxeaza si baga un zambet timid si zambeste „stii ca lucreaza ăsta? chiar ma simt mai bine”! Wow, inauntrul meu, Tarzan si Superman au inceput sa se intreaca in a ma felicita pentru iscusinta, maiestrie, prietenie si empatie desi o bucatica de inima stia ca „am mintit pozitiv” si ca prietenul meu era sub efectul placebo. Am avut taria sa nu ma dau de gol desi mi-ar fi placut sa ii zic ca a fost o farsa. Dar m-am gandit ca renunt la rasul cu farsa de dragul odihnei lui si-am ramas Florance Nightingale zicandu-i „ei, normal ca-si face efctul mai ales daca n-ai luat niciodata din astea. Cei care iau ani de zile se invata cu ele dar la inceput efectul e cel mai mare”, ai sa vezi cat de bine vei fi maine am zis cu o asemenea incredere stiind ca „zero substanta activa” nu are ce rau sa-i faca. Prietenul meu a plecat in scurt timp, eu l-am condus spre poarta cu grija cu care un cercetator isi cerceteaza experimentul si-a doua zi am aflat ca tot ce-i promisesem prietenului meu s-a indeplinit. S-a relaxat, i s-a facut somn, a cascat si-a dormit 12 ore (!) si s-a trezit ca nou. Toate s-au derulat in ordinea pe care o descrisesem. Va dati seama ce incredere a avut prietenul meu in mine si cum au fost toate.Acu, daca ma intreb azi ce e „acea incredere totala” cred ca e o stare de inocență pe care o experimentam cand suntem bebelusi si suntem conectati cu mama intr-un moment bun, cand bebe se uita in ochii mamei care-l oglindesc si de la mama din ochi curge iubire si incredere, cand mama ii vorbeste copilului linistitor sau ii povesteste/promite ceva ce se si intampla si copilul e atat de deschis la a primi in el ce ii dă mama ca lasă sa se intample „chestia” fara sa se intrebe cum si de ce, fara sa se teama, ba chiar cu bucurie. Doi oameni, doua creiere, doua sisteme nervoase conectate fac magie in conexiune, mai ales cand ambele sunt inocente si iubitoare. Ăla e placebo, acea inocenta a mintii, inocență in sensul de minte nealterată de nimic, o minte pură, curioasă, fară frică si cu mirare si deschidere catre o idee, un obiect, o pastila etcCred ca toti bebeii din lume au avut clipe din astea cu mama si-n acele clipe de genul s-a tranzactionat ceva de la mamă la copil. Daca copilul a cazut si-l durea si mama i-a dat o pastila si i-a zis „ia-o ca te faci bine” si l-a sustinut din privire, atunci acel copil cand va creste va declansa placebo la pastile. Altul poate ca e sensibil la un descantec, altul la comprese, altul la leganat in brate si la murmurat la ureche.

#placeboTe doare ceva si ti se da o pastila si-ti trece. Apoi afli ca pastila a fost „oarba”si ca n-a continut nimic si ca ai trait un placebo. Ce anume a pus lucrurile pe panta de a „trece” durerea? E clar ca daca mintea e „pacalita” si se asteapta la rezultate bune, creierul sa asculte ca mielul si sa execute rezolvarea durerii.Totusi placebo nu se petrece oricum, ci intr-un context de raport de incredere cu o sursa sau o persoana, sau daca medicamentul are o prezentare care face priza logica cu convingeri ale tale.Cea mai tare performanta este cand mintea capata incredere in ea insasi, cand isi intelege propria putere si capata abilitatea de a se autoajuta. Ce gandeste mintea cuiva care afla ca a luat pastila oarba si durerea a trecut? Ce atitudine are fata de acest aspect? Ca a fost prostita, sau devine mai curioasa in sensul de „cum e posibil” daca durerea poate trece de la incredere, eu de ce n-am incredere in mine? Pentru ca nu mi-a spus nimeni ca pot? Pentru ca habar nu aveam ca se poate? Pana la urma, pot sau nu pot? Daca pot, cum aflu cum pot? Am eu, mintea care sunt (si ma aflu) putere de a produce modificari in creier? Da, am pentru ca daca vreau sa ridic mana sau sa scot limba pot. E deajuns sa vreau sa fac asta si doar pentru ca am tot facut asta toata viata si nu ma mai indoiesc, pot pur si simplu. Cum fac sa ma cred ca pot, mai ales ca mi s-a si dovedit prin pastila oarba ca pot? Deci pot dar nu stiu cum sa pot. Dar pot sigur.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.