„fie ce-o fi”

Ieri am avut parte de un moment frumos intr-o sedinta. Un moment mic pe care l-am facut mare.Lucrez cu Ion* de ceva timp. Ion are printre altele probleme cu mancarea, mananca doar cateva alimente si pe-alea cu silă. Ieri, am avut impreuna o sedinta teribil de buna, intrucat am savurat impreuna faptul ca a luat bacul si dupa ce ne-am bucurat am adus in discutie cum se autoevaluase el. (Cu Ion abia, abia am facut relatie terapeutica, dar am facut totusi cu brio.)
Apoi, brusc s-a lasat tacerea si daca am vazut asa, am tacut si eu activ uitandu-ma fix in ochii lui si-am zis „si-acuma ce? am terminat tot ce aveam de vorbit, sau, unde ducem discutia?? Ai chef cumva sa iti spun eu ce sa faci? Te astepti sa aleg eu ce sa vorbim? Eu pot face asta dar s-ar chema ca te domin si te orientez catre ceva si nu cred ca asta vrei. Sau ai chef sa fii manipulat?
-nu vreau sa fiu manipulat. Vreau sa ne ocupam de o problema de-a mea…-sunt ochi si urechi!!-stiti ca nu pot sa mananc decat cateva alimente. Si cred ca sunt pregatit sa vreau sa invat sa mananc mai multe! Am jubilat la acest mic act de intentie si vointa venita de la un om „strâns” puternic rigid in jurul conceptiilor sale despre lume. E rarisim in cabinet sa vina ceva de la un evitant zgarcit in intentii reale. De obicei oamenii produc intentii care tin de sfera „sperantelor” false, care fac parte din scenarita mintala, aia in care fantezam ca ne „vom schimba” si ca vom face si vom drege, nefacand nimic concret in realitate.
„cred ca sunt pregatit sa vreau sa invat sa mananc mai multe! ”, am recunoscut-o a fi un licăr de disponibilitate la schimbare, un bec aprins de constiinta. Mi-am calculat sansele sa vad cum gestionez eu acesta oportunitate psihica, aceasta fereastră deschisa rar catre curajul de-a explora noi optiuni.
-stii (aci mi-am dres vocea si-am vorbit cu mare greutate), libertatea unui om e data si de optiunile sale. Cu cat un om are flexibilitatea de-a face un lucru in mai multe feluri, cu atat acel om nu e rigid si e mai mai liber. Te-am auzit zicand ca „vrei sa discutam” de acesta mică-mare problemă de-a ta si da, sunt de acord. Dar de ce ai vrea sa faci tu asta? Nu zic ca sa n-o abordam, dar de ce e important pentru tine? De ce chiar azi? -pentru ca, am crezut sincer ca nu iau bacul si l-am luat si acum am motivatie sa mai incerc ceva. Daca as fi in stare sa mai mananc si altceva, sa adaug alimente noi, pentru mine ar insemna ca „ma voi descurca la facultate”!!!-vai cat de bine suna! Asta e! Asta e ce ne trebuia. Esti pregatit sa iti faci curaj sa gusti? Sa testezi? Sa iti controlezi repulsia si voma? -nu stiu, dar as vrea sa incerc!-vrei sa incerci?-vreau sa incerc!!-deci vrei sa incerci!!! Good. Sper ca nu vrei sa incerci cu mine testarea prin cuvinte, pentru ca nu mancam cuvinte decat in minte. Mancarea se mananca cu gura, se inghite si oamenii mananca mancare nu cuvinte. Iti propun, aici si acum sa aduc o mostra din ceva ce am in frigider si s-ar putea manca, dar musai sa fie de pe lista neagra. Adica ceva ce n-ai mancat niciodata! Ei??-aoleu, acum? Si si-a inflorit un zambet pe față pe jumatate amuzat si angajat, pe jumatate ingrozit dar o groază inrobita de curaj. -pai da, ia sa vedem….lactate mananci? -nope! -bun, pentru ca am o veste buna…..am cascaval in frigider!!! Ta-naam. Si-a cocolosit fața incantat, pesistent curajos, fara sa dea inapoi. Am adus putin cascaval cat jumatate de deget mic si inca doua aschii mici de cascaval, testerele pentru demo. Le-am pus pe o farfurioara si i le-am pus in față:-uite esti față in față cu zmeul de care te-ai ferit si pe care l-ei evitat toata viata. L-ai refuzat. Ai reactionat cu repulsie ….si uite cat de nevinovat e. Eu nu te indemn sa-l mananci ci sa te hotarasti tu daca vrei sa gusti, mesteci si inghiti si mai ales daca sistemul tau nervos te va asculta sa te lase sa explorezi cascavalul. Tu te hotarasti daca iei cascavalul sau nu. Hai sa tacem putin sa te conectezi cu cascavalul, observa-l si vezi cum il poti accepta cu corpul mai intai si apoi cu mintea. Inchide si tu ochii, miroase-l si vezi ce si cum. L-am lasat sa se conecteze cu cascavalul prietenos, s-a moșcăit mult dar a intins mana si a luat bobița de cascaval si a bagat-o in gura privindu-ma in ochi. -fii curios si vezi ce zic papilele gustative, saliva, limba, tot creierul. S-a vazut pe fata lui o undă de neplacere si de teama dar si-a redresat asta la modul mindfullness si apoi i-a inflorit fața. -nu-i rău, e oarecum neutru. Pot sa-l suport. Am mai incercat, dar n-am putut. Dar acum pot. -bravo! gandeste acum puternic implicat si zi in gand, sau tare „daca fac asta, ma voi descurca la facultate”!!! Asa se invata autocontrolul! Sa inveti sa tolerezi lucruri ne-placute sau chiar nasoale daca ai asta in interes. Adica daca tu vrei, apoi vointa ta sa fie deajuns sa poti face ce vrei, in cazul de față sa mananci cascaval!A luat apoi bucata mai mare si a bagat-o solemn in gura si-a mestecat-o:-chiar merge si chiar pot! M-am ridicat in picioare solemn si i-am zis sa se ridice si el si i-am zis ceremonios-azi traiesti o zi mare din viata ta, poate mai mare decat bacul, pentru ca azi ai hotarat ceva si ai si realizat!!
La baza transformarilor noastre, in procesul de modelare este mereu o intentie si un „fie ce-o fi” si curajul de-a face pasul altfel decat ai facut pana atunci. In deplina constiinta, vointa si curaj de-a testa. Cand sunt indeplinite aceste conditii, ceva in sistemul nostru este deja clintit spre deschiderea experientei.
Poate pentru multi dintre noi, ideea de a manca ceva nou e o placere, sau o bagatelă. Dar uite ca nu si pentru unii care au dezvoltat refuz alimentar in copilarie ca o aparare sau ca o exprimare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.