despre bau-bau


Inainte copii erau speriati ca „vine bau-bau” daca nu-s cuminti.
O practica barbară idioata care viza sa sperie copilul si speriat sa-l puna cu botul pe labe. Ce simplu, nu? Erai parinte sau bunic si te bâzâia copilul, te enerva, te suprasolicita?? Ciocăneai sub masă și zicei cu voce groasă (cu ochii bulbucați) „vine bau-bau”! si copilul înlemnea, incepea sa planga si se zvarlea in brate la adult, se lipea de el si statea acolo lipita sa-l apere parintele. Prin repetitie, se ajungea sa se faca asta ca o comanda, ca o formula gen „sesam deschide-te”, acest „vine bau-bau” era fix ce trebuia ca sa paralizeze copilul si sa-l meduzeze (termen din psihanaliza, cand copilul ramane perplex, paralizat emotional, împietrit la nivel de aparare sau de lupta/fugă.

Eu am vazut cu ochii mei si am auzit cu urechile mele copii „ținuți în frâu” cu frica de bau-bau. De aceea cand a aparut un cantecel pe piață „nu mi-a frica, nu mi-e frica de bau-bau” am zambit ca pisica la smantana. Atunci am considerat ca societatea se pregateste sa-l goneasca pe bau bau sau sa-l cheme pe Sfantul Gheorghe sa ii taie căpățânile si sa-l ducem la gunoi.
Acu, stiti parerea mea despre barbaria din trecut, a fost acolo cu scopul de atunci. Ce-a fost a fost, doar ca oamenii inca au părți în ei care inca se tem de bau bau si au nevoie sa-l invoace pe Sfantul Gheorghe sa vina sa ii elibereze de bau-baul interior. Si daca îl externalizăm pe bau bau, ramane liber un post intern ca sa zic asa, vedeti pe cine angajati in locul lui.
Va doresc sa va externalizati balaurii interiori si sa va eliberati de fricile păguboase achizitionate in copilarie ❤️

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.