despre partea noastra ascunsa

Din cate am inteles eu pana acum despre oameni, grosier vorbind lucrurile stau cam asa:
-un copil se naste si creste intr-o relatie cu ingrijitorul principal si relatia lor pune bazele atasamentului. Atasamentul e un jurnal de relatie, e povestea ingrijirii copilului care genereaza copinguri si strategeme de relationare (cum stai singur si cum intri in contact, cum exprimi iubirea si cum o daruiesti, cum exprimi frustrarea si ce primesti, pe ce te poti baza de la celalalt si ce nu, cum esti certat si cum te impaci, cum rezolvi probleme, cum raportezi o problema celuilalt, cum il bucuri pe celalalt si el pe tine, etc, etc). Aceste moduri de operare, ne „pirograveaza” creierul si ni se imprima pe vecie, exceptie daca vrem sa ni le intelegem si sa ni le schimbam, lucru greu dar posibil. Atentie, atasament nu inseamna „legatura afectiva buna” in acest context ci dependenta de rigoare a copilului in raport cu ingrijitorul.
-copilul sufera in diverse momente de cand se naste(ca l-a ciupit o furnica, ca ii e frica, ca i-e sete etc) si daca nu-si poate exprima suferinta ca sa-i fie alinata, si-o interiorizeaza si aceasta suferinta isi face o „personalitate” a ei care nu exista oficial in relatie cu ingrijitorul, dar exista in interior furioasa pentru ca e tinuta blat. Si apoi incepe sa iasa de cate ori ne enervam sau suparam si face ravagii fie in relatii fie ne face muci sufletul.
-creierul are un soft principal pentru varianta de personalitate validata si exprimata in relatii si inca un soft secund pentru suferinta secreta, neexprimata. Soft inseamna memorie, functii executive, sinapse plus toata reteaua neuronala din corp. Softul A, oficialul si switch, softul B si te transformi.
-ca adult, muncesti mult tare in softul A, inveti, esti credincios, ai principii, te dezvolti personal, esti un om puternic si luminos. Bine intentionat, iubitor, colectionar de maxime, de ponturi psihologice, de tehnici, bla, bla bla.
-si cu toate astea, cand te loveste din adâncuri si iese ceva la iveaala ce-ti scapa de sub controlul vointei bineinteles devii dur, rău si dusmănos, iti aduci aminte de toate datoriile, ti se pune pata si te sperii chiar tu de tine pentru ca nu te stii responsabil sa fi cultivat vreodata in tine ura si repulsia, invidia, gelozia si dorinta de-a dărâma si fărâma totul, de-a fi agresiv si critic.
-explicatia e foarte simpla, avem triggeri care ne comuta sin softul A in softul B. Atentie, unii au si softul C, ăla al goliciunii interioare, al lui „nu mai pot, nimic n-are sens”.
-asa ca, cei care lucreaza cu ei insisi din softul A si acolo se eleveaza, acolo isi cultiva dezvoltarea personala, obtin intr-adevar niste efecte minunate dar cu rezultate minime la nivel de eficienta relationala.
-in toate de mai sus e descris fenomenul discocierii pe care-l experimentam toti, mai mult sau mai putin. Postarea mea nu are valoare academica dar nici n-am scris-o pentru academie ci am incercat sa simplific cat am putut sa va fac sa intelegeti macar in linii mari cum vad eu lucrurile.
-experientele adverse din copilarie ne fac sa ne dezvoltam asa si sa functionam in acest mod cu intermitente.
Am folosit termenul de ingrijitor principal in loc de mamă, sau mama si tata, sau fratele mai mare, bunicii, sau bona. Uneori ingrijitorul principal e o entitate fictiva compusa din trasaturile tuturor adultilor care iau parte la cresterea copilului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.