trauma copilariei 4

4Poate ca aceasta trebuia sa fie prima postare din seria „despre trauma copilariei”.
Multa lume cand se gandeste la propria-i copilarie zice ca a fost totul ok acolo din mai multe motive:-asa a crezut ca a fost totul ok, asa i s-a spus, si-a auzit parintii spunand „m-am sacrificat sa-ti fie tie bine”
-nu are chef sa zgandare trecutul, desi are pe suflet multe care ii dau tarcoale sa iasa dar nu are incredere sa le spuna, nu are cui si nu are incredere in nimeni. Sau, i s-ar putea parea tardiv s-o faca. Sau penibil. Sau a incercat dar discutiile au esuat lamentabil.
-este in negare, negare pe care o simte intens in piept si-n gât si mai ales in burtă dar, s-a obisnuit cu negarea, e mai simpla. Desi negarea are mari costuri, platite in crize si-n mari jocuri de scena ale mintii.
-considera ca „traumă” inseamna ceva grav, dur si ireversibil
-considera abuzul un fel de trauma, dar mai degraba ala dur cu batai crunte, violuri, abandon la casa de copii, moartea parintilor. Tot ce nu e pe lista de „grav si serios” nu-i trauma e ceva ce poate fi bagat sub presul sufletesc.
-considera abuz serios doar maltratarea si violul, nu 2-3 palme date pe bune pentru care ii e chiar recunoscator parintelui ca i le-a dat la timp (!). Plus ca asta justifica faptul ca-si bate sau umileste proprii copii.
-in logica celor de mai sus, un om care nu a bifat gravitatile si atrocitatile de mai sus, e obligat din onoarea familiei si intru recunostinta vesnica a parintilor sa zica ca a avut o copilarie fericita. Btw, jucariile, hainele, cursurile cu care e copilul cadorisit nu garanteaza fericirea si nu substituie contactul cu copilul si empatia.
-specialistii vorbesc despre „experiente adverse din copilarie”, care cuprind in trauma chiar si copilul neatins direct de nimic dar martor la: boala unui parinte, dependenta unui parinte, cearta dintre soacre, cuscre, nasi si fini, parinti si vecini, doasre penale, handicapul unui parinte, tulburari sufletesti, mintale sau de personalitate ale unui parinte, aspecte legate de casă (lipsa intimitatii, lipsa camerei personale, mutarile in mai multe case), aspecte legate de bani, aspecte de gelozie si infedelitate intre parinti, plecari de-ale unuia din parinti des, detasari sau divortul parintilor, mai ales ostilitatea parintilor dupa divort, prezenta unui frate cu dizabilitati, plecare parintelui in strainatate si lasarea copilului cu o ruda sau cu un singur parinte, etc, etc, etc.
Toate cele mentionate mai sus, produc in primul rand dereglari emotionale, tulburari de impuls, lipsa de incredere in sine, lipsa de scop in viata, lipsa de sens, sentiment de viata traita fals sau degeaba. De fapt, toate cele de mai sus tradeaza lipsa abilitatilor psihologice:
– sa invete empatia ( si mai ales ceea ce nu este empatie ci identificare, obiectificare)
-sa stie lucruri despre conexiunea cu altul (deschidere totala, deschidere partiala, inchidere, retragere, vulnerabilitate voita versus vulnerabilitate speculata de altii)
-sa stie ce este comunicarea si care e diferenta intre a comunica si a vorbi, dialoga, povesti, relata fara conexiune. Sa stie cum alterneaza puterea in sisteme de familie si care e jocul puterii in relatii. Sa stie ce sunt granitele si limitele, cum se implementeaza, cum se negociaza, cum se incalca si cum se pot drege lucrurile.
-sa stie ce este o cearta sanatoasa si ce e o cearta toxica
-sa stie sa aiba rabdare, sa rabde cand nu are incotro dar trebuie, sa inveti sa ai autoritate asupra ta
-sa stii ce sunt emotiile, sa le poti intelege codul si sa stii ce sa faci cu ele. Sa mai stii ca nu exista retete generale de a gestiona emotiile fiecare om trebuie sa descopere testand ce il ajuta si ce nu din tehnicile care exista
Asadar, raspunsul la intrebarea „cine sunt eu si ce caut eu in viata mea, ce pot face eu pentru mine dupa ce multi altii au facut ce-au vrut din mine” nu se gaseste intr-o carte, intr-o postare si nici intr-o biblioteca intreaga. Fiecare om are nevoie de propria lui dibaceala in ceea ce-l priveste de a-si darui eliberarea din varianta in care el este acumularea tuturor adversitatilor care nu i-au fost alinate. Pentru ca, biografia fiecaruia devine biologia lui.
Da, ati citit bine, biografia mea, devine biologia mea. Daca biologia ta continand lumea pe care ai introiectat-o e functionala si esti viu si te manifesti atunci stai bine. Daca ai junghiuri, goluri, gheare, noduri, arsuri si bolovani pe suflet atunci ai experiente adverse in copilarie, pe care fie le accepti si mergi mai departe, fie te hotarasti sa faci ceva pentru tine din ce-ti spune inima.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.