Lucrez cu o clienta pe stima de #sine si pe optimizarea relatiilor. Si asa cum analizam noi cele ce se intampla in viata ei, ieri am discutat fix unul din lucrurile de care cei care n-au incredere in ei se tem.Pe scurt, la job face parte dintr-o micuta echipa de proiect, asa cum multi altii fac parte. Normal ca, atunci cand faci parte dintr-o micuta echipa care face parte dintr-un departament ai mereu ce comunica din mers cu colegii. Si mi-a povestit cum, pe fondul discutiilor din mers despre amanuntele proiectului, recent a discutat cu un coleg de echipa o „fază oarecare” in care erau cateva idei nepotrivite. Nimic in neregula in legatura cu ideile care nu se pupă sau pareri diferite asupra unor chestiuni. E si normal sa apara cand lucrezi in echipa. Doar ca, colegul ei (probabil suparat) a facut print screenuri de ecran si le-a pus la vedere pentru tot departamentul fara nici o explicatie. Clienta mea a inghetat, a inceput sa rumineze, sa reia iar si iar tot pachetul de discutie, sa se autoblameze, sa i se stranga inima si sa circule prin ea o energie otravita. Colegul a pus screenurile la vederea tuturor dar n-a comentat nimeni, nimic. (e clar ca n-au stiut cum sa reactioneze si au tacut chitic ca sa nu inflameze situatia sau sa faca comentarii neavenite).Si eu daca eram in locul ei tot m-as fi framantat, enervat si speriat de felul in care as fi fost vazuta de catre ceilalati si m-ar fi enervat speculatiile celorlalti. Am facut o sedinta foarte faină plecand de la aceasta trasatura a noastra de-a fi expusi la faze de acest gen.Ei bine, nici o companie din lume nu va poate garanta ca in climatul de colegi nu vor aparea barfele, intreigile, rivalitatile, reclamatiile, suspiciunile etcCe-mi aud mie urechile de la oameni cu privire la relatia cu colegii si cu sefii, nu vreti sa stiti. Ba, cred ca vreti sa stiti pentru ca toti stiti de fapt. Nu degeaba ma apuca periodic si scriu despre relatii de incredere si prietenie. Sa recapitulam: -omul trebuie sa munceasca si nu are cum sa evite asta. -Daca te duci sa muncesti esti expus la posibile dinamici de grup. -Daca esti expus la una din astea: barfă, ceartă, insinuare, bătut șaua să priceapă iapa, persiflare, sfidare, aroganțe, intrigi și îmbârligări etc, atunci musai (zic eu) trebuie luata atitudine. Trebuie sa te decizi, dincolo de prima ta reactie ce pozitie vrei sa adopti. Indiferent care a fost prima ta reactie. Care poate fi prima reactie: -te inrosesti si taci, -te enervezi si țipi, -te albesti la față si spui ceva de complezanță-spui ceva cu voce pițigăiată, ceva ce nici tu nu crezi-te faci ca esti calm si controlezi situatia si ca nu prea-ți pasă, dar tu esti tot speriat ca nu stii sa gestionezi si urastia asta. Iti urasti rusinea si lipsa de reactie. Indiferent care ti-a fost prima reactie, te hotarasti daca in continuare vrei sa fii sfinx (adica sa nu mai aduci vorba, sa lasi sa treaca), daca vrei sa faci o actiune de a cere sefului sa medieze sau, sa-ti repari onoarea, compunand un mesaj. Eu mi-am imbunatatit masiv relatiile dând ,mesaje bune si oneste. Pentru situatia in care vrei sa faci singur o reparatie (sa nu mai ceri sefului sa intervina pentru ca iesi in evidenta ca un reclamagiu si ca unul care ii ingreuneaza misiunea sefului de-a fi sef si asta e de evitat) compui un mesaj asa cum a compus clienta mea, ajutata de mine. Va pun schematizat mesajul sa va luati din el ce aveti nevoie: „Dragi colegi m-am hotarat sa va scriu pentru ca am simtit ca pentru mine este extrem de important. Stiti ca X-ulescu a pus print screenuri din conversatia mea cu el si acest lucru mi-a produs suferinta. Sunt constienta ca nu pot controla reactiile oamenilor, dar stiu ca pe-ale mele pot incerca sa le imbunatatesc. Colegul meu m-a pus in situatia de-a ma simti expusa. Faptul de-a arata capturi din discutia noastra inseamna pentru mine transgresare, expunere si ingustarea increderii dintre noi. Deasemena pe voi v-a obligat sa fiti martori la discutia noastra chiar daca voi nu v-ati fi dorita asta. Mai mult, acest gest nu a rezolvat nimic, nu a ajutat compania, ba, mai creste si gradul de suspiciozitate intre colegi. As vrea sa va prezint scuzele mele pentru faptul ca ati fost implicati ca martori vizuali la asta si sa-mi afirm ofensa de-a fi fost expusa fara voia mea. Mi-ar fi placut sa fi primit niste feed backuri de la voi, dar stiu ca o reactie pe un asemenea fond e greu de asumat. Nu doresc sa fac tapaj mare pe acest subiect, drept urmare doar las acest mesaj aici reparatoriu pentru stima mea de sine si va anunt ca nu astept raspuns de la voi, nici reactii desi le puteti avea pe amandoua cu permisiunea mea. Sunt datoare fata de mine sa-mi exprim civilizat sentimentele publice daca ele au fost public ranite.
Iata deci dragii mei cat de complexe sunt ițele relatiilor la job si nu numai si cat de mare e paienjenișul de idei, concluzii, reactii si reactii la reactii. Pentru un căcățel atat de mic (admitand ca n-a fost cine stie ce) uitati cat se munceste ca sa pui cap la cap. Desi, sa stiti ca, atunci cand cearta pleaca de la niste capturi, de fapt nu-i vorba de capturi ci de respect si de perturbarea relatiilor. Si perturbarea unei relatii n-ar fi grava, daca lumea ar sti cum sa reactioneze, dar lumea nu prea stie sa puna in cuvinte bine. Un om ranit verbal cand se apara ii spune ceiluilalt cum e el, cand de fapt trebuie sa spui despre tine. Si de aici apare confuzia mare. Pentru ca in intentie, oamenii nu sunt rai, dar nu le iese ce intentioneaza si anume o cearta reparatorie pentru ca nu stiu cum sa puna in cuvinte si mai ales ce voce sa acceseze. (btw vocea accesata se refera la disociere si la a accesa una din partile tale, he he) .
V-am scris asta pentru ca ieri am cerut voie clientei mele sa scriu despre asta (nu despre ea) si a avut incredere in mine si mi-a dat permisiunea. Stiu cat de mare e nevoia pe acesta tema, asa ca luati-o cadou de la mine pentru o carantina mai buna.