Comunicam cu oameni in facebook si ajungem sa ne fie dragi unii din ei, sau cel putin la mine asa se intampla. Dar comunicand apar tot felul de flame chiar daca flama e pornita din bune intentii.
Azi am vazut o postare misto la una din persoanele care-mi plac si cum „oamenii sunt atrasi de oameni care sunt atrasi de ei”, am lasat un comentariu din ala „in treacat” si persoana mi-a dat replica, eu inca una pentru ca ne nimerisem online amamndoua sincron. Persoana mi-a recomandat sa citesc un autor, un medic pe care ea l-a prezentat altfel ca ceilalti, adica interesant si veridic. I-am spus ca nu am probleme cu mancarea si nutritia (ca despre asta era vorba) si ea a venit in privat, mi-a cerut permisiunea sa scrie acolo, i-am zis ca da putem scrie „putin si scurt” si a insistat sa imi spuna cat de ok e acel autor.
Am cautat in mine sa vad daca rezonez cu subiectul si pentru ca mi-a raspuns ecoul, i-am intarit faptul ca nu ma intereseaza mentionand ca apreciez grija ei de a-si impartasi punctele ei de interes cu mine.
Facem foarte des asta, bineinteles ca si eu fac asa ceva cand vorbesc cu prieteni, adica le laud cate o idee sau o tema. Ma prind cand prietenul nu marjeaza pe entuziasmul meu si-mi aduc aminte de niste legitati:
1. In relatiile cu oameni care ne plac avem tendinta de-a aduce aport de stiri in relatie din dorinta de-a avea mai multe in comun si de-a hrani relatia. Adica „daca ne plac la amandoi aceleasi lucruri relationam mai usor si mai frumos”.
2. Nu e suficient sa-mi doresc eu ca celuilalt sa-i placă, ca sa se si intample asta.
Pentru egoul meu, asta e o tema grea tare in egoland si anume sa-mi dau seama ca degeaba vreau eu ca prietena mea sa vrea ce vreau eu. E ca un castel de carti de joc pe care-l demolez singura cu mare regret cand imi constientizez nevoia. Dar, asa ma vindec instatnt de narcisismul de serviciu care ma inflationeaza din prea multa prietenie. Atata de tare imi pot dori sa fim la fel „eu si prietena mea” (generic vorbind) ca imping lucrurile „sa fim amamndoua la fel”.
Dar…nu-i suficient sa vreau eu ca sa vrea si celalalt…!!!! Daca va puteti aduce aminte la timp, e sanatate curata si egolandul e numai jurrasic parcul meu personal tinut in conditii de concesie.
Mai demult, daca faza de azi mi s-ar fi intamplat, persoana cu care am facut schimbul de replici m-ar fi enervat (de fapt ma enervam singura) prin tiparele clasice „cum isi permite daca i-am zis ca nu ma intereseaza”, „ce tot insista, clar nu are bun simt” bla bla
Azi persoanei i-am scris sa nu-si imagineze ca „o pun la punct” sau ca ii scriu rece si autoritar, dar ca am considerat-o matura sa inteleaga ca, refuzand ce mi-a recomandat ea pur si simplu am facut-o pentru mine ….pentru ca chiar nu ma intereseaza. Si ca oricat de greu ii vine sa creada ca nu ma intereseaza, chiar nu ma intereseaza si ca o rog sa accepte asta. Plus ca o rog sa n-o ia ca pe o respingere si ca pe o particularitate de-a mea.
Sunt foarte misto aceste lamuriri, daca tii cont de ele iti aduc multa claritate, stima de sine, relatii santoase si sentimentul ca imi permit autenticitatea ceea ce e un lux pentru sine.
Ceea ce va doresc si voua.