#experimentalizare

      Niciun comentariu la #experimentalizare

#experimentalizare
Mindfullnessul, sau mintea deplin constientă este ceva exceptional de misto. Am inceput sa meditez in urma cu multi ani, pentru ca apoi sa diversific meditatia si starile meditative. Fructul acestor eforturi a fost mindfullness-ul in multe ocazii peste zi, la inceput cu efort, apoi ca o rutina (!), ca mai apoi sa fie o modalitate de-a imbunatati multe lucruri.Scriam o postare (cred ca neinteresanta pentru multi) acum cateva luni cu privire la mica enervare/frustrare ce-o traiam cand jucam un joculet oarecare in telefon in niste momente. Pare ceva banal, dar pentru mine a fost o provocare mare. Joc o prostioara de joc cu bile uneori cand vreau sa nu mai gandesc atat de mult. Si la fiecare joc, care tine 2 min bang o reclama. Si bang imi aparea o zona de nervi ba in stomac, ba in plex care m-a provocat. In niciun caz sa ma supar pe mine ca-mi aparea ci in sensul de-a vrea sa invat sa opresc treaba asta, nicidecum s-o inabuș. Băi, n-a fost usor. A trebuit sa imi propun asta si sa invat sa anticipez si cand venea reclama sa las locul ăla relaxat si sa duc atentia si vointa acolo, sa deschid locul primitor si sa gandesc acolo ca nu are rost sa reactionez asa pentru ca joc un joc gratis si reclamele (oricat de enervante ar fi) fac parte din circuitul lumii si ori nu mai joc, ori ma adaptez sa le primesc senin. Am dus o lamurire cu partea mea reactiva de lunga durata. Ba-mi reusea, ba uitam si ma enervam. Bine, sa ma intelegeti ca ma micro-enervam cateva secunde, nu ca mi se strica starea, nu, era ceva ca o zona cu furnici electric enervante care forfaiau spasmic. Catinel-catinel am invatat sa las de la mine si am invatat sa raman calma si senina si chiar am inceput sa mustacesc, sa zambesc stoic si sa am o satisfactie strasnica in acest razboi „care pe care”, nervii contra acceptarii. Si nu m-am oprit, am ramas total constienta de felul in care reclamele ma opresc si ma bucur de cele 5 secunde. Si ce credeti? Mi-a venit ideea de a-mi scutura mainile in cele 5 secunde ca sa fac si putina miscare de incheieturi, adica sa aduc un pic de „micro-sport-partial” intr-o postura statica. Că, na, jucand stau ca prostul tolanit dar nemiscat. Si uite-asa am invatat ca cele 5 secunde sa fie 5 secunde misto tare in care cant la un pian imaginar cu degetele de la picioare si scutur mainile si ma revigorez.
Ideea pe care vreau sa o subliniez nu e neaparat la joc, ci la faptul ca mindfullness-ul face posibila imbunatatirea oricarei experiente rutinata. Si daca vreau sa sparg rutina dar si sa o pastrez, atunci fac din mindfullness o rutina. Ideea e aplicabila si la facut mancare si la pieptanat si la multe alte rutine. Poate ca pare ceva mic ce v-am povestit, dar mie mi se pare exceptional de misto sa pot transforma mici momente de frustrare in seninantate si micro-sport de fotoliu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.