reciprocitatea minte-corp

      Niciun comentariu la reciprocitatea minte-corp

Medicina este impecabilă la constatari. Te doare ceva si ti se iau mostre de sange, pipi, caca, biopsie si altele si se constata ca, e scazut nivelul de xyz*, sunt modificate celulele xyz*. Cand vorbesti cu un medic si ii zici dar de ce au scazut acele celule, el iti da tot ceva din mecanica fiziologiei. In corp exista mereu corelatii intre probleme: celulele alea* sunt așa pentru ca rinichiul nu produce xyz* iar pe fonul scaderii magneziului se explica problema. Adica se accepta o explicatie zigzag in care se crede ca x antreneaza pe y si in consecintz se produce z. Dar nimeni nu se gandeste la prima „piesa de domino” care cade. Gen, corpul a fost sanatos si a functionat normal sincronizat si intr-o zi, „bum” niste celule le-a apucat strechea. Cum? cum se poate explica „strechea din senin” la niste celule?
Banuiesc ca medicul nu ar putea accepta ideea ca daca un om e suparat si simte supararea in cap, tensiune, clocot in piept si-n burta, nervi frica si altele …. niste celule functioneaza prost. Poate ca se inchid receptori sau pier enzime sau se rup mici formatiuni, ma rog apar modificari in forma sau in functionare.Desi avem proba pielii găină care e dovada la vedere a unei stari produsa de niste ganduri care produc modificari concrete, vizibile.
Pe mine daca ma doare ceva primul lucru la care ma gandesc este ce vrea locul ăla sa-mi spuna. Apoi ma gandesc de ce chiar acel loc? Apoi ma gandesc la ultimile nemultumiri existentiale si las sa văd daca ar putea fi vreo cauzalitate intre ele. Intotdeauna mi-am asociat trairile de suferinta cu durerile, sau ma rog in ultimii 20 de ani. Iau durerea ca pe ceva ce mi-a scapat din starea mea interna de suferinta. Ce vreau sa zic prin „mi-a scapat”? ca orice om traiesc si am interactiuni care-mi produc stari bune si proaste. Straile bune le savurez, pe cele proaste le intampin si incerc sa le transform, transced din rau in neutru, sau poate chiar in sens. Si-atunci m-apropii de locul durerii si tac. Las in tacere sa incerc sa inteleg intuitiv ce-as putea face si mereu e ceva de facut. De vorbit locului convingator, de cerut scuze celulelor, de mangaiat, de consolat, de promis bucurii, de iertat, de covertit energia, de spalat podeaua durerii in genunchi, dar mai ales de vorbit celulelor sa-si reia functia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.