Ochii.
Frumusetea e in ochii privitorului.
Ce-o mai fi si asta.
Cum adica frumusetea sa fie in ochii mei?
Adica, inauntrul meu exista frumusetea. Frumusetea ca atitudine, concept, energie, experiente anterioare, ca memorie, imaginatie. Frumusetea ca stare de constiinta.
Poate ca am si un loc al frumusetii in mine. Un punct inauntru, care sade cuminte si pe care cand il caut cu ochii interiori si-l duc la ochii capului fac un filtru prin care „văd” frumusetea.
Frumusetea fiind energia aia buna care curge din afara mea prin ochi pana in locul frumusetii si apoi peste tot inauntrul meu.
Frumusetea vizibila e usoara si simpla, mură-n gură. Frumusetea ascunsa, frumusetea-ncuiata, frumusetea blocata sunt ceva mai greu de gasit. Sunt provocari de stare sa cauti frumusetea in jur in firescul care se misca alaturi.