Umorul poate lua naștere dinăuntru dacă în ființă avem scânteia umorului în conștiință. Umorul ființă vine dintr-un acord de încredere totală în puterea și beneficiile râsului ca reacție la lumea absurdă. E acolo, ceva ca o alternativă la tot ce nu e bun, frumos, plăcut, util, prietenos. Că decât să sufăr, decât să mă enervez, pot să mă comut pe umor. E în superpoziție cu orice m-ar putea deranja sau pertuba. Umorul e un miez salvator pe care-l conțin latent dar cu potențialul de a se activa concurând cu furia și cu tristețea. Când zic umor, nu mă refer la ha,ha,ha neapărat ci la vibrațiile din burtă, din plex, din gât și din cap. E vibrația care dublează vederea, auzul, mirosul, tactilul si celelalte simțuri.
Surâsul și zâmbetul sunt produse rafinate ai umorului intern.