caz tipic de abordare prin scenariu de familie

Vreau sa va prezint un caz care e in lucru si functioneaza excelent, pentru ca oamenii participanti au o motivatie extraordinara in acord cu o incredere functionala in jobul meu.
Un copil a fost adus de o mama speriata de problemele de sanatate ale copilului, mi-a spus ca „a umblat prin multi medici si ca s-a hotarat sa vina si la psiholog”. Prima oara am lucrat numai cu mama ascultand-o cum prezinta situatia: copilul avea probleme respiratorii (infectii repetate la inceput, tratamente cu antibiotic, apoi sufocari, astm, multe crize de astm cu tuse, salvari, spital) si in ultimul timp manifesta pavor (care a antrenat alte spitalizari, alte analize, raspunsuri incomplete de la medici). Famile modesta financiar. Mama relata totul, cu sufletul la gura, emotional- autocompatimitor, cu disperare, cu o voce imploratoare. Un strigat nestrigat se simtea din vocea ei, din lacrimile convingatoare, din disperarea cu care isi prezenta sacrificiul. Nu am intrerupt-o niciun pic. Am lasat-o sa „verse” tot, avea nevoie sa o asculte cineva „priceput”. Oamenii „neascultati” au nevoie disperata sa fie ascultati integral de cineva semnificativ.
Femeia a vorbit turuit, plangand si gesticuland pana a obosit. Efectiv a obosit, abia respira, se incalzise si transpirase.
-nu mi-ati spus nimic de tatal copilului, zic.
Atat a trebuit. Dintr-o data, s-a pornit plangand sa povesteasca haotic lucruri din care reiesea ca sotul bea, ca nu o ajuta si ca sperie copilul. Dupa ce obosise in prima tura povestind de copil, a accesat alt rezervor de suferinta care i-a dat alta energie de ventilare si autocompatimire si nu s-a lasat pana nu a povestit obosind si respirand greu, sufocant chiar.
-am inteles „peisajul”. Va certati si mocnit infundat si pe față?
-oh, da, si asa si asa, cum ati spus. Si sufera copilul enorm. Dar doamna, eu vreau sa inteleg ce este cu acest copil! De ce are toate simptomele astea?
-inteleg, o sa vorbesc si cu copilul. O sa vedem ce este cu ea.

La o alta sedinta, am vorbit cu copilul si copilul a refacut tabloul facut de mama, lucrurile s-au lamurit, prin viziunea copilului. Tata venea cateodata baut acasa dar parintii se certau cateva zile in sir dupa asta (sar peste amanuntele de culegere de info)
-chiar daca mama spune ca mi-e frica de tata, nu-mi e decat cand e baut. In rest e ok tata.
-tu vorbesti vreodata cu mama sau cu tata sau toti 3 despre certurile astea sau despre bautura tatei?
-nu. niciodata nu vorbim, ii aud cum se cearta.
-ai avea chef sa vorbim pe față despre acest aspect sau mai degraba nu?
-vreau, vreau sa vorbim pentru ca sunt si eu om si contez si eu in casa aia. Pe mine ma trateaza ca pe o papusa care nu-si da seama.

Vin toti 3 la o alta sedinta. Rog copilul sa ramana afara sa vorbesc cu parintii. Copilul e de acord, bombane, „bine daca trebuie dar as fi vrut sa fiu aici. Ca sunt mare”.
Tatal teapan, drept lasat pe spate, incordat, demn. Cu garda sus.
-va multumesc ca ati venit, sunt tați care fug de intalnirea cu mine. Va asigur ca va voi asculta cu respect si ca nu va voi judeca. Cu ce ganduri ati venit la mine?
-am venit pentru copil si sa-i arat nevestii ca nu fug de discutie. Doamna, mie imi place sa beau la finalul saptamanii. Dintotdeauna am baut asa cu prietenii dar, nu sunt un betiv. La inceput nu se cunostea, dar cu varsta ma mai imbat. Eu nu vin sa fac scandal acasa. Si fac treaba in casa, o ajut. Doamna dar ma cearta sotia rau, ma intarata. Si ma cert si eu cu ea, normal, ca ma face in toate felurile. Dupa ce beau, ne certam zile in sir.
Cei doi se iau la cearta, ii las un pic sa vad ce si cum. Apoi ii opresc.
-sa va zic si eu parerea mea, pot? Sa recapitulam, copilul este grija voastra si a mea. Copilul si starile lui. Cu voi am ajuns sa vorbesc ca sa stiu ce se intampla in casa, cum e atmosfera. Nu sunteti aici la terapie de cuplu, ma adresez voua din perspectiva copilului. Doamna, vreau sa va ganditi bine si sa-mi spuneti daca sotul dvs incepe cearta el cand vine acasa baut.
-ăă…nu, intr-adevar, eu ma iau de el. Dar cum sa nu ma iau daca el face asta si nu e bine sa… Va rog spuneti-i cat de gresit este ce face, zice imperativ femeia. Convinsa ca il voi nimici pe sot.
-parerea mea, care poate o sa va surpinda pe amandoi este urmatoarea: doamnă, nu sunteti stapana sotului dvs, iar el are „dreptul” sa bea. Da, are „voie” si daca vrea sa isi faca rau. Vrea sa se distruga, poate sa faca asta pentru ca viata lui ii apartine. Dar, daca dvs domnule aveti dreptul de-a bea, nu aveti dreptul ca sa faceti sa sufere sotia si copilul de la efectele bauturii.
-e drept ca nu bea mult, zice femeia si ca eu ma iau de el….si ne certam….dar, nu mai vreau sa bea!!! Nu e bine sa bea!
-doamna, sa vorbim „pe bune”, credeti ca dupa 25 de ani de baut saptamanal se poate lasa asa usor? domnule, vreti sa va lasati de baut?
-da, dar nu pentru ca-mi impune ea!
Oftat, framantat, nervi, tensiune. Sa fim realisti va rog? Eu nu-l pot convinge fara ca el sa vrea sa se lase. Si nu-l pot urechea eu. Dar va pot propune un pact la care sa ia parte si copilul sa vedem daca imbunatatim lucrurile. Va rog, de dragul copilului, pana sa-l chem, sa va uitati 1 min in ochi reciproc, fara sa vorbiti, sa va amintiti de vremea cand va iubeati. Incepeti. (li s-a normalizat respiratia si au oftat amandoi).
Am chemat si copilul si i-am spus (o scurtez putin si protejez amanunte) :
-uite sunteti aici toti, sa vorbim despre obiceiurile din familia voastra. Parintii tai, au facut un acord, ca tata are voie sa bea uneori si daca face asta vine acasa tiptil si se culca. Iar mama nu mai tipa. Ce parere ai?
Nu a stiut sa spuna si i-am soptit la ureche ajutandu-o putin.
-ok, plecati acasa si veniti peste ceva timp cu niste rezultate. La plecare facem toti o imbratisare de grup. Am facut toti copilul sandwish. Am respirat aerul impreuna, oricum facem asta zilnic unii cu altii. Discutia noastra, cu toti patru a fost lunga si dichisita, nu o redau pentru protectia cazului.
……………………………………………………………………………………….
S-au intors azi. Dupa 4 saptamani. Intru cu mama, tata nu a putut veni, dar am vb la telefon cu el din sedinta. Incepe mama cu o privire de un milion:
-Doamna! Am plecat de aici ametita. V-am urât. M-a durut. Am plans 2 zile si copilul a tusit 2 zile. Pentru prima oara nu mi-a mai fost frica de tusea copilului. Plangeam dar ma simyteam puternica chiar plangand. M-a framantat rau, simteam ca aveti dreptate dar a fost groaznic. Apoi i-am zis sotului sa vorbim pe bune. Cred ca a fost prima noastra discutie serioasa fara tipete din toata viata noastra. I-am dat voie sa bea, i-am dat binecuvantarea mea dar l-am rugat sa nu-l vad cand o face. Mi s-a luat o piatra de pe inima. Am plans amandoi, mi-a jurat ca nu ma va face sa sufar. Doamna! A baut o singura data putin, intr-o sambata dar n-a mai fost scandal in casa. Doamna! Copilul a dormit toate noptile bine si nu a mai tusit. Deloc, deloc. Mi-a zis invatatoarea ca s-a concentrat mai bine, a luat note bune, pentru prima oara.

Copilul, tot copil, fericit, spontan, aiurit dragut.
-i-am invatat pe mama si pe tata sa nu se mai certe! Mi-am scris pe tricou cum mi-ati zis „sunt fericita ca mama si tata se impaca bine” si-l port prin casa.
-in clipa de față, e vreo parte a corpului care sufera sau are emotii?
Se gandeste putin si zice, gatul, gatul e suparat de cat a tusit demult cand ma inecam.
-e firesc sa fie afectat, el a suportat tusea. Hei, gâtule, am vrea sa-ti facem o bucurie. Ce te-ar face fericit?
-(tacere ganditoare) apoi se insenineaza si zice : e o melodie „Vrăjimăturica” cu gasca zurli , vreau sa o cant cu mama si cu tata, noi trei. Adica gatul vrea, stiti :)))
L-am sunat pe tata, l-am felicitat si omul ne-a zis:
-pentru copilul meu cant doamna daca ii face gatul fericit, cum sa nu!
Oamenii astia merita sa fie fericiti. Au fost naturali tot timpul si nu s-au prefacut. In spatiul lor de relatie se poate respira, pentru ca…adevarul doare dar nu face rau. Am minimalizat bautura tatalui prin legitimare si am obtinut claritatea ca se vad unii pe altii si in sfarsit vorbesc si se privesc in ochi. Ma astept ca crizele de astm sa devina istorie, oricum 3 saptamani de buna functionare este ceva. Ca sa vedeti ca…daca mama cu tata nu se mai cearta, copilul isi revine„ miraculos”, miracolul constand in lamurirea unor aspecte de rol si de asteptari nerealiste. Mi-e un drag de familii din astea, de mor.
Am acceptul familiei sa scriu protejat, insa ceea ce va rog este sa nu facem discutii sau judecati de valoare cu privire la ei.

Cazul asta puncteaza 2 mari aspecte:
-pista seducatoare de a-l certa pe tata ca bea si a-l face țap ispasitor si sa plangem ca in povestea cu drobul de sare
-calmarea contextului care a permis calmarea copilului

Cazul asta l-am scris si l-am trimis acum o saptamana sa-l citeasca ei primii, pentru ca mi-au dat acceptul. M-au sunat azi dandu-mi acceptul si spunand ca s-au sfatuit amandoi parintii sa renunte la certificatul de handicap pe baza astmului si a spitalizarilor. „Doamna, decat sa tin o minciuna in inima mea si sa iau niste bani de boala, mai bine sarac si curat”. Intr-adevar in aceasta situatie, „sarac si curat” chiar se potriveste. Sarac fara bani de la stat si curat in plamani, laringe si sistem imunitar. Cine n-ar da sanatatea pe o hartie aducatoare de nitei bani ? Adineauri am vorbit si copilul e sanatos tun.
4 Saptamani de somn fara pavor si fara tuse si sau sufocare. Un bilanț bun.

1 thought on “caz tipic de abordare prin scenariu de familie

  1. Mihaela

    Scrieți atât de minunat! 😘 Sunteți extraordinară! Și sper că în continuare să faceți oamenii fericiți!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *