Azi a fost la a 2 sedinta o femeie care mi-a spus ca daca vreau sa scriu ce lucrez cu ea, ar fi bucuroasa s-o fac pentru ca ii place cum scriu. Mi-a zis ca ar avea sentimentul ca vazand likeurile si comentariile se duc la ea si ca, chiar daca cei care citesc nu stiu concret despre cine e vorba, tot s-ar simti „știută si susținută” si ca ea crede ca i-ar face bine. Adevarul e ca am avut azi o sedinta buna si ma bucur ca ma lasă s-o descriu.
In primul rand, am vazut cu ochii ca era alba la față, absentă, nu se uita in ochii mei ci in colturi si tavan si-a repetat de mai multe ori „ma simt de parca sunt pierduta in spatiu”.
-cum ar veni ca nu esti „pe pamant”, ca nu esti localizata intr-un loc?
-da…parca sunt a nimanui si nu-mi gasesc locul. Stii, mi-am pus stentul si am sperat sa nu mai simt inima dar tot o simt. Cu tahicardia m-am obisnuit dar….cand mi se face „blocul” (o expresie cardiaca cand inima slabeste ritmul) simt cand se strange. Si intru intr-o panica (a inceput sa planga) si nu stiu la ce sa ma gandesc si ma ia, mai ia asa un fel de depresie si mi-e frica.
-auzi, ai cu cine vorbi acasa?
-da, am dar nu prea vorbesc. Ce sa le zic?
-sa le ceri ajutor?
-o, nu. Prietenul meu e mut si nu stie sa vorbeasca. Iar parintii vorbesc prea mult si nu, nu-mi face bine vorbaria.
-dar sa te tina cineva intr-o imbratisare potrivita inima fix langa inima? Doar sa te tina pe loc, sa nu mai plutesti.
-(a ridicat absenta din umeri) eu stiu? mi-ar face bine, asa ceva?? De ce?
Ne-am ridicat si i-am zis, ia hai sa vezi cum e imbratisarea inima pe inima. Ne-am apropiat ne-am luat in brate si am simtit ca statea rigida. I-am zis razand ca poate avea incredere si ca sa punem inima ei sub inima mea(eu fiind mai inalta) si sa caute sa nu mai gandeasca cu mintea ci sa-si dirijeze atentia sa observe ce simte. Apoi i-am zis sa ne potrivim la respiratie si mi-am tinut eu aerul putin cat sa expir odata cu ea si apoi am simtit ambele respiratii deodata ca apoi sa ii simt corpul cum devine mai moale din rigiditate dar mai ferm si mai viu. Si apoi i-am simtit inima, desi aveam o jumatate de minut si i-am zis. A aprobat si a zis „da, si eu o simt pe a ta viki”. Si zic, daca iti duci mintea in inimă poti avea senzatia de contact de la inima ta la a mea, contact viu, psihologic, de comunicare, de conexiune? Da, simt ca acum avem inimile conectate si uite bat amandoua la fel.
-lasa-ti inima sa invete cum sa bata de la a mea Si sa memoreze momentul.
Am mai stat putin amandoua si am fost atenta si la vocea ei. In imbratisare, vocea ei a devenit din ce in ce mai naturala si fireasca. Voce autentica si vie, nu pierduta, nu plutind.
Bun. Cand ne-am reasezat fiecare la loc, era altfel la față. Capatase culoare si zambea. Apoi zice:
-ma simt bine. Chiar ma simt bine. S-a intamplat ceva dar ma simt bine-bine.
Era vie la față. Avea lumina in ochi si erau ok. A inceput sa ofteze a usurare, a descarcare.
Apoi, am intrebat-o daca mai sunt inimi medicalizate in neamul ei.
-nuuu, eu sunt prima ghiniosta, nu mai avem cardiaci. Apoi s-a oprit brusc in loc ca si cum si-ar fi adus aminte de ceva. S-a incruntat si-mi zice: stii nu ti-am zis inaintea mea mama a mai avut un copil care a murit inainte sa fie botezat. A murit ca avea inima in alt loc si da, el a murit de inima.
-ok si cum esti tu cu privire la acest aspect. Ce ganduri, ce pareri ai despre acest lucru? Ai temeri, indoieli, asociezi cu ceva?
A tacut, s-a gandit putin si a zis hotarata:
-nu, nu mi-e frica, ma gandesc chiar cu drag la el. Il chema R* si ma gandesc la sufletelul lui, ca nu si-a gasit si el rostul pe lume sau pe unde o fi, ca nici mormant nu are. Dar ma trezesc gandindu-ma la el des, desi mamei nu i-am zis niciodata ca fac asta, ca nu prea vorbim de el.
–ti-ar face bine sa stii ca are „grija”spiritual de inima ta?
-oooo,daaaa. Chiar as vrea sa intre in inima mea cand mi-e frica. Cred ca o sa ma gandesc la el cand o sa simt senzatiile acelea.
Cu privire la acele senzatii de strangere, cand le simti, iti atingi vreodata inima?
-nu m-am gandit, mi-a zis mirata.
Pai, i-am zis eu, daca as avea o problema venoasa la picior si cateodata mi s-ar bloca( M-am ridicat si am mers, apoi am simulat ca unul din picioare mi s-a blocat), nu e normal sa-l iau cu mana sa-l ajut sa paseasca? A aprobat ca da.
In aceiasi idee, cand inima bate incetinitor si simti, ai putea tusi sa o ajuti si sa pui mana sa o simti si sa te simta. Ea a inchis ochii fara sa ii cer eu si si-a cautat locul inimii si a apasat si-a deschis ochii uimita ca simte inima batand sub palma.
Inainte de plecare, si-a dres glasul si a zis incurcata dar curajoasa:
-ai zis sa invat sa cer imbratisare. Daca te rog, ne mai imbratisam o data?