Creierul e un organ egoist si puturos. In primul rand el isi asigura existenta care-l favorizeaza, te pune sa mananci ca sa fie hranit, sa dormi ca sa facea ce e programat.
Practic, un om isi poate trai viata in 2 moduri: fie sa fie coordonat de creier, fie sa-si coordoneze creierul.
Prima varianta plaeca de la ideea sa iei de bune tot ce vine: senzatii, gaduri si sa le traiesti.
A doua, presupune ca din constiinta, vointa si intentii sa conduci creierul. Care nu se lasa usor. Creierul dupa cum spuneam, egoist cum e se apara. Cum?? Lene, amanare, obiceiuri, plictiseala, oboseala, ideatie negativa, frica, dependente. Mai ales obiceiuri si dependente, astea sunt preferatele minunatului organ pe care fie-l calarim, fie ne calareste. (al meu a zambit complice la toata postarea si am simtit aprobator cat am scris, ca asa e. Al tau ce zice?).