Azi am lucrat cu un om cu care lucrez de ceva timp si caruia i-am cerut permisiunea sa scriu cate ceva (protejat) din cazul lui. Are mai mult de 38 de ani si cand a venit la mine fusese internat de 2 ori, isi facuse toate analizele si nu-si gasise cauza si explicatia pentru care se simtea rau. Nu dormea, slabise, nu putea manca mai nimic, nervozitate, pesimism, griji si frica de viitor- stare generala proasta. Dupa primele sedinte si-a revenit. Un alt simptom, de care ne-am ocupat azi, era faptul ca uneori nu putea scrie, avea o contractura la mana, manifestata numai la scris nu si la alte actiuni.
Asa cum am discutat noi lucrurile azi, dintr-o conexiune in alta, dintr-o amintire in alta, si-a amintit brusc de o amintire „uitata”de cand avea cam 8 ani, cand tatal lor, intr-o criza de scandal si gelozie, ca sa o sperie pe mama lor i-a pus pe cei 3 copii sa scrie cu mana lor ca daca parintii divorteaza ei, copiii raman cu tatal. Fratele lui si sora au scris iar el a refuzat repetat si taica-su l-a pus sa dea pe un hol lung de vreo 15m de 20 de ori cu matura. Si-a amintit plin de furie ca a maturat tremurand. A inceput sa respire greu.
I-am spus ca ma voi apropia de el, am venit alaturi si am vazut ca are emotii. I-am spus sa le lase sa existe emotiile sa nu se rusineze si i-am cerut mana. Avea mari emotii, nu respira bine si se crispase.
-ok, ai aceste emotii si pentru ca te privesc atat de aproape in ochi dar si pentru ca, vorbind de copilarie ai 8 ani acum. Ai vrea sa inchizi ochii sa iti amintesti cum erai la 8 ani si sa ramai putin acolo? Sa te imbratisez ca pe un copil speriat?
S-a gandit un pic si n-a spus nimic dar a aprobat mut din privire, dupa care a inchis ochii.
Am venit langa, discret, in picioare si m-am aplecat protectiv ca un adult care consoleaza un copil si i-am spus mangaindu-l pe cap „acum traiesti putin timp starile baietelului care-ai fost. Erai revoltat de nedreptate si de teama. eu sunt ca o femeie din viitorul tau, care a venit sa te asigure ca vei fi foarte ok cand vei fi mare. Chiar esti ok, nu esti de vina tu. ” si l-am leganat cateva secunde.
A stat inca cu ochii inchisi si cand i-a deschis avea privirea de adult, a respirat printr-un oftat de care am ras putin amandoi. Mi-am reluat locul dar i-am cerut sa aseze mana la vedere. Ma aude mana ta acum? A zambit si nu i s-a parut ciudata intrebarea , a zis „da”. Poti sa vorbesti putin in locul mainii, sa-mi transmiti ce gandeste si ce simte mana? „Da”.
-hei, iti salut bratul si mana si ma bucur sa le am aici la cabinet. Mainii i-a facut bine sa-si aminteasca episodul din copilarie?
-da.
-mai are mana vreo alta amintire, legata de scris, pe care s-o vindecam aici?
Tacere, oftat, cautare prin minte cu ochii.
-bac-ul. Nu am luat bacul. Am luat note de trecere la toate materiile acum 20 de ani dar in medie nu am avut 6. Si de-asta sufar.
-am putea sa promitem mainii, creierului si sufletului sa ne interesam de conditiile in care sa poti avea acea diploma?
-da, sunt obsedat de asta, desi nu-mi foloseste la nimic.
-daca promiti sincer ca faci demersuri si poate iei bac-ul? ar fi mana dispusa sa scrie de cate ori ai nevoie?
-stiti ce? nu vreau sa scriu aici. Vreau sa plec sa scriu singur. Va sun si va spun.
M-a sunat. Mi-a zis :
-am oprit masina ca nu mai aveam rabdare. Mi-a tremurat mana cand am luat pixul, dar mi-am amintit ce facusem cu dvs si dintr-o data s-a oprit tremurul si am scris perfect. Am scris fara tremurat, fara inclestare, fara contractura. Ferm si cum scriam eu. Multumesc.
Apoi, i-am explicat ca revolta la nedreptate ( are foarte multe amintiri si trairi din aceasta categorie) are la baza ideea ca dreptatea este pentru toti, si daca pentru el nu era dreptate era ca si cum el ar fi fost diferit si defect si neacceptat. L-am asigurat repetat, ca reactiile lui au fost normale, contextul a fost anormal.
-partea buna este ca, tot abuzul din copilarie (si a fost in cote inalte, nu stiti voi tot), nu a reusit sa iti faca nimic grav. Esti un adult normal care-ti analizezi viata iar ea devine mai buna. Dandu-mi voie sa povestesc in linii mari, poate ajuta si pe altii. Acum e randul meu sa-ti multumesc.Toate astea de dupa telefon, au fost spuse la telefon. A fost grabit sa plece sa fie singur cu mana sa scrie