Aveam în lucru la cabinet o fetiță de 9-10 ani cu care lucram să învingă timiditatea. Eram la a 4-a ședință (aprox) și în timp ce jucam ceva cu ea bazat pe alegeri ( parcă) din senin, fără să se uite în ochii mei zice, Viki te-ai uitat ieri la tv? Nu, zic eu, de ce? Ăă, am văzut un film adevărat despre o fată de 13 ani care a născut un copil. S-a chemat, copil cu copil, filmul ăla. Mm, îmi pare rău că l-am pierdut, noroc că l-ai văzut tu și poate-mi zici despre el că pare a fi important. Jucam jocul în continuare. Fata aia a fost violată de tatăl ei și așa a ajuns să facă un copil. Se lasă o tăcere grea, eu dreg vocea și zic, poate că nu s-a întâmplat în țară la noi sau poate a fost demult, eu căutând să o distanțez moral de caz și să văd cum continuăm discuția. Dacă a fost așa, probabil a fost o excepție, nu se întâmplă așa ceva prea des. Am devenit atentă și am văzut că juca absent și era frământată. O întreb, te frământă ceva anume legat de acel caz, vrei să mă întrebi ceva? A scuturat din cap. Cu ochii în jos. Vrei să mai spui ceva ? Ridică ochii și zice cam inocent , mi-e frică să nu fac și eu un copil, să nu fiu ca fata aia. Tu să faci un copil? Cum ți-a venit acestă idee? Tăcere. Las tăcerea și stau neclintită. Zice, păi și pe mine mă violează tata.(!)
Fulgerător mi-am controlat mușchii feței, apoi am înregistrat cum inima a început să-mi bubuie, apoi să procesez repede cum să reacționez cât mai empatic dar calm să nu mă panichez. Mă repliez ,îmi controlez vocea și întreb neutru, ai mai vorbit cu cineva despre asta? Nu, zice ea. Uitându-se în ochii mei ceea ce era bine. Îmi spui mai multe despre asta? A ridicat din umeri absent. Oricât ar fi de greu, ca să înțeleg e nevoie să-mi mai zici niște amănunte. Începe să se foiască puțin alintat și zice inocent, mă violează cu papucul la fund. Fac o față nedumerită și zic că nu înțeleg iar ea deschide total robinetul cu mărturisiri și dă drumul : am auzit că violul sau violența fac rău copiilor, eu sunt obraznică, tata uneori mă bate cu papucul la fund și știu că copiii pe acolo se fac. Și mi-e frică să nu fac și eu un copil dacă tata mă violează….(!)
Stai, stai, stai puțin violența și violul crezi că înseamnâ același lucru? Aprobă inocent și nesigur. Respir ușurată că, aveam o confuzie. Am lămurit-o eu cu fetița, a înțeles diferențele. Nu m-am putut întreba dacă nu mi-ar fi spus și ar fi trăit fie și numai un timp cu acestă spaimă, la ce ar fi dus treaba asta? S-au dacă s-ar fi confesat vreunui copil și se vărsa o ca o știre secretă, senzațional negativă cum ar fi influențat-o? Câte necazuri poate produce o simplă eroare de interpretare. Cât de fragili sunt copiii, ce înțeleg ei din ce e în jurul lor…
Câte reacții și gânduri și frământări se pot acumula în jurul unei erori.