Caz din 2015
O adolescentă cu care lucrez de vreo 2 luni, azi m-a felicitat pentru succesul statusului despre fetița care a avut arsuri și mi-a zis să scriu și despre ea. M-a convins și aștern acum liber ceea ce am împărtășit cu ea.
Are 15 ani si în urmă cu 3 luni a lovit-o o mașină în timp ce traversa strada. Nu a avut rani fizice mari, în schimb a rămas cu frica de a traversa o șosea și a început să evite traversarea sau să se țină de cineva ca să poată trece.
Am vrut să mă lămurească cum și când a învățat ea să treacă o stradă. Și-a amintit că pe la 8 ani a început câte puțin, câte puțin să meargă singură și că prima oară când a traversat era extrem de atentă, îi bătea inima tare și după precauții și asigurări a trecut cu bine. Apoi, a trecut iar și iar devenind din ce în ce mai sigură. Atât de sigură, că a devenit ușor neatentă, adică nu mai trecea în mare atenție. Accidentul minor a trezit-o și a scos la iveală că funcționa cu comportamente rutinizate care n-o mai securizau.
Ce are de făcut, decât să reînvețe să treacă strada? Să fie pe trotuar, ca la 8 ani și să-și redobândească încrederea în sine cu noua înțelepciune de-a fi atentă, atât de atentă cât cere traficul.
Azi am discutat așteptările ei, precum și aspecte privind respirația și dialogul cu inima ei care, dacă o ia la trap să interpreteze că organismul face față mai bine situației, că e vigilent și nu că ar fi semn de stres. Mare lucru, să percepi încurajator bătăi bubuitoare de inimă, să te simți eficient și nu stresat și speriat și nervos că ești stresat. Reconsiderarea funcționării corpului e semnul că omul a învățat un alt mod de a face față la situații de viață iar ăsta e un salt la un alt nivel.
Ea este în progres și eu pun mare accent pe recunoașterea progresului când este evident, cât ar fi de mic. Această tânără curajoasă este foarte aproape de a-și redobândi siguranța și confortul dar și a și le folosi mult mai bine. Și de a-și încheia cu succes procesul de terapie, lasînd în urmă un terapeut mulțumit care ia satisfacția de la ea și o transformă în energie de lucru către alți copii sau adulți care au nevoie.
Și de la ea am învățat multe dar cel mai mult m-a surprins faptul că mi-a cerut să scriu despre ea. A zis că poate ajută povestea ei pe alții și că e foarte curioasă ce-ar comenta lumea la cazul ei.