Vreau sa va povestesc ceva frumos. Nu un caz ci ceva ce-a functionat intr-un caz. Un cuplu de oameni cu joburi puternice, un barbat si-o femeie care coopereaza si vor un copil. E normal sa vrea un copil dupa ce si-au maturizat toate cele, casa, jobul, hobbyurile Am aflat ca au la activ niste ani de tratamente si fiv-uri. La mine nu au venit pentru copil, lucrez cu mama copilului. Si cum in sedinte lucrurile se leaga unele de altele, am ajuns si la maratonul pregatirilor ca ei sa aiba copilul si acolo am aflat ca sotul avea probleme. Conform spermogramei ar fi fost probleme. Ma bag si ma interesez daca problemele erau cantitative sau calitative. Si aflu ca, problemele erau legate de dinamismul si viteza de deplasare a spermatozoizilor. Ca erau foarte lenti.
Lucky me, femeia imi zice spontan „crezi ca ai putea sa ne dai vreo sugestie, ceva, o metafora din aia de-a ta?”
Acum trebuie sa precizez ca eu nu dau metafore ci le favorizez sa iasa, sa țâșneasca de la om, sa se lege ceva de altceva. Lucrez cu metafore dar le incropesc cu omul. Dar aici, in acest caz, mi-a cerut atat de sincer ca mi-a venit una. Excelenta. Care mi-a placut din prima si mie si clientei mele.
I-am zis asa:
-uite, ceea ce vad de-a dreptul ca o simulare perfecta a procesului de creatie, ar fi ca voi doi, tu si sotul (sperand ca si el ar fi de acord) sa mergeti la piscina si sa va intrati in rol total: tu vei fi un ovul iar sotul tau un spermatozoid. Tu vei intra prima in piscina si vei sta in capatul opus, simtindu-te total transpusa in rol, iar sotul cand se va simti spermatozoid sa vina sa inoate sa te prinda si sa te imbratiseze. Si sa faceti asta de cate ori va veti juca si acasa si in parc.
Evident ca, daca veti merge la job, va trebui sa fiti voi insiva, adica sa iesiti din rol 🙂
Puteti chiar sa va puneti numele rolului in agenda telefonului si de cate ori va sunati, sa va vedeti numele , eventual si poza incadrata fotoshop in celula specifica.
Eiiii….si ce credeti ca s-a intamplat dupa cateva saptamani de harjoneala de rol? A crescut viteza de 3 ori si calitatea si dinamica deplasarii s-a normalizat.
Ziceti voi daca nu-i draguta tare aceasta metafora vie in care 2 oameni se joaca ca sa re-normalizeze lucrurile.
De cate ori conving biologia sa se comporte frumos sunt mandra rau de mine dar mai ales de bios ca dam la pace si comunicam transformativ.
P.S. va rog, cei care ati citit partial sau total sa va abtineti sa faceti bascalie de situatie. Subiectul este extrem de generos in material, dar , din respect si delicatete fata de frumusetea cazului suntem toti participantii care-am citit discreti. Sa nu vi se para ca va spun eu ce sa faceti si sa fiti suparati. Postarile sunt publice si ar putea fi unii amatori de bascalie si de aceea fac aceste precizari de siguranta. Imi protejez si eu ideile si metaforele si oamenii cu care lucrez.