Exista o expresie banala „concurs de împrejurări” care este foarte continatoare si explicativa pentru ideea „in fiecare clipa fac ce pot eu mai bine. Valabil si pentru altul.”.
Cand facem ceva, cand luam o decizie sau facem un gest, in jurul nostru e un concurs de imprejurari, adica factori externi apropiati sau indepartati se concureaza intre ei, spre mine.
Ceasul ticaie, inima imi bate, ciori croncane pe cer, imi sta in cap ca seful ma uraste, la tv e ceva nasol, prietena mea nu ma suna si asa ajung sa dau text mesage rautacios.
Concursul de imprejurari e ca orice concurs, candidati care vor ceva. Realitatea musteste de factori care devin vizibili pentru un om la un moment dat. Realitatea e vasta, dar din tot ce contine ea, un om poate percepe semnificativ doar anumite elemente pe care le simte ca un context. Si contextul ajunge sa determine decizia sau actiunea.
Ideea e sa constientizam ce contexte cream, ce vedem din realitate, ce decupam din ea. Si evident sa ne imbunatatim sarcina.