Sunt oameni care-si gândesc atat de mult depresia ca isi construiesc un sistem de idei despre fiziologia ei si ajung sa inteleaga depresia numai prin acest construct. Cum si-au epuizat umorile si substantele din creier si cum medicamentul vine sa compenseze, sa „puna acolo” substanta si sa faca creierul iar utilizabil. In linii mari prezentarea cu dezechilibrul echilibrat prin medicamente se apropie de paradigma psihiatrica, dar cand aceasta explicatie devine fixă si intr-o singura varianta, ceva scartaie.
Peste genul ăsta de explicatie vin si eu si incerc sa altoiesc tabloul cu o paraexplicatie:
-inainte de depresie, de unde credeti ca „aveati” substantele din creier?
-ce stiu eu?? erau acolo, le fabrica creierul
-(n.b. neuromediatorii se produc in intestine) e drept ca le producea sistemul nervos, dar nu stand pur si simplu, ci ca reactie la mediu. Zambetul, râsul, joaca, mangaiatul unui obraz iubit, mirositul unei flori, satisfactiile mici traite firesc, produc aceste substante.
-ehe…stiu cum eram inainte, de aceea si vreau sa fiu ca inainte de depresie! Acum nu mai pot, ca nu am energie….
-va cred, dar intentia de-a reactiona la micile frumuseti ale lumii nu va epuizeaza. Aceasta intentie dublata de vointa de-a te ajuta, plus medicamente este o varianta net mai buna decat doar medicamente. In cazul in care doar le luati pasiv asteptand ca ele sa-si faca efectul, ele devin o semnatura a neputinteti de-a va intelege si de-a va ajuta. Zvâcul de-a reactiona la mici detalii va apartine si pentru asta nu exista medicament ci numai intelegerea clara a acestui aspect si mutarea interesului in acest aspect si anume de-a reactiona.
Sa te lasi impresionat. Chiar daca inainte amplitudinea de impresie era mare si fiorul energetic te strabatea cu usurinta, azi, daca stai in fata unui copac si te lasi umplut de imaginea frunzelor in zeci de nuante asortate, ceva-ceva poti simti daca te concentrezi sa bâjbâi să gasesti simtirea in tine. Undeva inauntru trebuie sa fie un loc unde sa apara niste senzatii mici ca un mic artificiu, un loc unde apare un punct ce devine artezian la nivel de energie perceptibila, exprimata in senzatii si emotii de admiratie, placere, dragalasenie. Nu te speria ca e abia perceptibil, ci intra pe ceea ce numesc eu #experimentalizare, fii martor si da amplitudine acestui loc. Fii incantat ca l-ai gasit si da-i un feed back intern de bucurie mentala ca exista si ca tu il constientizezi. Impresuna cu medicatia, lucrurile vor intra pe fagasul normal.