De ce sunt greu de tratat tulburarile alimentare: pentru ca mancarea e una din primele 2 mari limbaje de iubire pe care un copil le cunoaste imediat ce se naste. Copilul se naste si creste din doua principii: hrana si imbratisarea (placerea de a fi ținut si susținut, placerea de contact). Tinand cont ca relatia si conexiunea in relatie este problema cea mai importanta a fiecarui om, s-ar putea ca cele doua lucruri sa fie asociate pentru creier, mancarea si imbratisarea.„Pe cale de consecință” (ca sa citez un prieten) cand scade imbratisarea, creste mancarea, pe scurt spus.Pentru o femeie cand naste un copil, alaptarea inseamna bucuria si recunostinta ca ea produce lapte care hraneste si creste copilul. Hrana se substituie cresterii, dezvoltarii. E valabil si pentru femeia care nu alapteaza si oferă biberon (am scris asta inainte sa intre unele mame in panica). Mancarea e investită de la nastere ca fiind :-iubire-relație-substitut de îmbrățișare-agent de creștere si dezvoltare -combustibil pentru succes-și altele
Deci, tulburarile de alaptare, hranire, absenta a mamei, înțărcare, forțarea diversificării sau amanarea ei, suprainvestirea alimentarii in defavoarea altor actiuni (joc, explorare) etc, produc tulburari alimentare care, ca sa fie intelese si clintite spre a fi transformate presupun explorarea zonei intime de crestere a primilor 3 ani de viață. Aceasta explorare e minunata si ies niste lucruri misto de acolo, mai ales la cei care au avut pampers. Pentru ca…..mancarea intra dar mai si iese si daca te ocupi de intrare ….trebuie sa vezi si iesirea. La subiectii care au stat la oliță e mult, mult, muuuult mai complex, in timp ce la „ușuraticii” care au facut la liber pipi si caca in pampers e mai simplu. De aceea, este mereu o corelatie intre „cum si ce” mananci si mai ales „cum si ce” faci caca. De multe ori, depresia este „ceva ce se intampla absurd sau anapoda intre intrare si iesire”, adica intre cum mananci si cum faci caca.