Încep o ședință cu o clientă cu care lucrez de un an jumatate (deci ne cunoastem bine) si ne oprim asupra relației ei cu fiica cea mica de 3 ani jumatate. Si-mi spune din nou că micuța e o plângăcioasă “dubioasă ” pentru că la grădiniță și în prezența altor oameni nu plânge, nici dacă se împiedică si cade, pe când acasă plânge din orice, de când s a născut. Știm amândouă că Bebelina a venit pe lume greu, intr o sarcină cu mari complicații spitalizate de urgență la vremea respectivă. S a nascut greu, traumatic, deci a ieșit din lumea bună a uterului in aceasta lume, printr o manevră grea. A fost asa de grea nașterea, că a intrat in lume fără poftă de mâncare si așa a rămas, “pretențioasă” la mancare si plângăcioasă în general. Ne am uitat amândouă la acest contrast al Bebelinei, ok in afara casei si plângăcioasă in casă, mai ales cu mama. In această discuție, am ascultat si am mai pus întrebări până am aflat ca povestea preferată a Bebelinei este Baba Cloanța, dintr o carte franceză ilustrată. Rugand o pe mamă sa mi spună povestea pe scurt, ce sa vezi, relatia copilului cu Baba Cloanța, identică cu relația mama-Bebelina.În poveste, e un copil cu probleme de alimentație pe care părinții îl amenință cu Baba Cloanța dacă nu mănâncă iar copilul din poveste descoperă cum s o înfrunte pe baba cloanta și s-o minimalizeze. Dintre toate poveștile pe care le a auzit, Bebelina s a identificat cu copilul din poveste și a preluat schema mitică de acolo și o rulează. Evident ca ne am siderat și eu și mama Bebelinei găsind similitudinea si ce sa vezi? Ne am făcut un plan, care este deocamdată în draft. Sa confectionam o poveste care s o continue pe cea cu Baba Cloanța. Si sa dăm o turnură mai adaptativă primei povești in care copilul o tot confruntă si o pedepsește pe Baba Cloanța. O sa facem o carte cu ilustrații dând upgrade în modernitate babei cloanta pe care o rejuvenam și o umanizam. Pentru ca vrem sa deblocam pe Bebelina din stagnarea în mitul copilului care se confrunta cu mari greutăți. Se pare ca poveștile și miturile care sunt în cloudul din comunitatea in care trăim au mare influenta asupra psihismului nostru, asa ca umblând la poveste, umblam la setari din biosul creierului. Arhetipurile sunt mai prezente in mentalul nostru decât bănuim sau decât ne lasă raționalul nostru sa vedem. Dar, dacă știm asta, tot avem o pistă pentru a ne examina într-un altfel de mod decât am făcut-o până in prezent. Povestea noastră de viață, e o poveste alcătuită din alte povești sau din bucățele din alte povești. Ca de n ar fi, nu s ar putea povesti
