corectură

Știți metafora cu elefantul și călărețul. Este modelul de reprezentare a creierului, elefantul fiind partea arhaică si călărețul neocortexul, zona gândirii, atenției și a conștientizării, a controlului rațional. Totodată acest model este suprapus peste un altul, adică călărețul călare pe elefant, ca și cum călărețul e mintea, în timp ce elefantul e creierul. Am observat ca, aceasta metaforă devenită convenție ca model explicativ a fost preluată ușor greșit. S-a subînțeles faptul că, elefantul e inferior călărețului și în același timp este respectat călărețul. Oamenii s au identificat cu călărețul pentru a-și valida și menține ideea superiorității rațiunii peste simțire. Oamenii tind să-și antreneze călărețul sa fie deștept în sensul clasic al lucrurilor cu obiectivul confuz de-a dresa elefantul. E greșit, e fix varianta rigidă a unui psihic bazat pe control, de fapt un autocontrol prin înăbușire și neasumarea trairilor interne. E o observație de a mea cu privire la mitul modern al neuroștiinței care ne fascinează pe toți. De fapt, elefantul contează oameni buni. Fii călărețul care e curios la elefant si face tot posibilul să înțeleagă elefantul si sa-l țină îmbunat !!