despre teambuilding

Mi-a venit sa scriu despre „Teambuilding” dar am renuntat luandu-ma cu cititul postarilor despre film. Astfel incat mi s-a format mai degraba ideea sa scriu despre ce s-a scris despre film. Din fericire, un numar impresionant de oameni din lista mea au scris despre film, unii total pro, altii contra. Si asta m-a facut sa ma intreb care sunt ingredientele primare de reactie, a primei reactii care s-a format in timp ce oamenii vizionau filmul, adica ce proportii de exigenta, ilar si acceptare avem in setarile bydefault incat reactia decisiva constienta sa fie mai degraba un da sau un nu hotarat. In mine s-au chibițat reactii micii de ha-ha, de bla-bla, de auch si de neh dar mai degraba au fost invaluite in admiratie pentru cei care au avut curajul si initiativa filmului decat sa ma duc pe comparatii cu alte filme bune. O mica mandrie patriotica m-a facut sa privesc cu realism si-o doza mare de constientizare a vietii noastre romanesti asa cum e ea si nu cum am vrea noi sa fie, m-au facut sa ma uit cu benevolență lejeră si neimpusă. Si-asa, uitandu-ma la film si lasandu-ma sa ma ia filmul am constatat ca mi-e drag de el si ca n-am porniri de judecata care oricum nu-si aveau rostul. Daca e sa impartasesc cu voi atitudinea mea fata de film, față de reaciile voastre față de film si față de viata in general, atunci am a va spune ca mi-am cultivat cu greu o setare care se refera la „a-mi plăcea propria viață prin trairea ei asa cum se dovedeste a fi” si asta inseamna ca m-am decis mai degraba sa-mi placa experientele vietii asa cum sunt ele decat sa ma plang de ele si sa le critic. Mi-a placut contrastul dintre echipe mult tare de tot cu elementele alea stereotipe din ele (apropos de „moldovencele sunt…”, „oltenii sunt…”, „ardelenii sunt”) si am adorat curajul celor care s-au implicat in film, de la regizor si producator, la actori, pana la produsul final. Sincer, ma bucur ca n-a trebuit sa fac un efort sa-l vad si ca mi-a fost natural sa-mi placa si jubilez ca n-am fost din categoria celor care vomita sau i-a deranjat visceral filmul, pentru ca n-as prea vrea sa traiesc stramband din nas des si ferindu-ma de românisme atata timp cat in Romania imi petrec viata. Ăștia suntem, imi vine sa zic dupa film, ăștia suntem chiar daca am putea fi mai buni, chiar daca ne-ar placea sa fim altfel, pana una alta, astia suntem si acceptarea activa e mai sanatoasa decat opozitionismul critic. Anyway, facebookul si faptul ca stam cu totii mult in facebook face sa fim cu totii o echipa care se construieste pe sine insasi, adica activam intr-un teambuilding zilnic chiar daca recunoastem sau nu iar asta ne modeleaza in permanenta subtil dar zdravan.