lucrul cu corpul

E luni, e ziua capului!
Asa m-a intampinat azi kinetoterapeuta mea. Azi o sa facem cap si gât, mobilitate activă si izometrie!
Am inceput cu exercitiile de bază, cu rasucirea capului sus, jos, stanga, drepta, sus-rasucit si tot asa.
Exercitiile de cap si gat daca le faci cu concentrare si atentie parca ma trezesc la realitate mai mult decat eram.

In partea a doua, dupa incalzire, am inceput tangoul intre capul meu si mainile terapeutei care imi ducea capul intr-o pozitie de cocostârc si cand spunea ea „împinge” eu opuneam rezistență astfel încat trebuia sa obțin un traseu anume activat. Am facut treaba asta de multe ori, cu capul in diverse grade de inclinatii si simtirea a fost bestială.

Am simtit (ce des folosesc acest verb) cabluri si fire dinauntrul meu care s-au activat nedureros dar am simtit ca s-a trezit la viață un nerv, un muschi, o fibră, fascia sau energia corporala. Bine rău, credeți-mă aceasta senzatie de martor la trezirea unor fire de corp despre care nu stiai nimic-nimicuța. Să răsucești la maxim si să relaxezi intinderea apoi sa opui rezistenta locala, cat de misto! Mi-am dat seama ca, a-mi lăsa capul in mainile terapeutei e un act de incredere si cooperare. A trebuit ca fiecare „lăsare” fizică să primeasca un ok psihologic ca sa pot simți lăsarea realmente in mainile ei. Si ca, fucking nu-i usor deloc să te lași si sa mai fii si relaxat in lăsare.

Dar, sentimentul de cocostârc, adica de gât mobil si flexibil e o jubilare, e un motiv de a mi se părea viata usoara si frumoasa si munca suportabila si necesara 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.