sinuciderea domnului X

Azi am facut o sedinta de urgență cu Berry, o clienta despre care am mai scris, care locuieste si munceste intr-o tara foarte civilizată din UE.E o clienta cu care am o relatie terapeutica exceptionala, relatie in care am insotit-o intr-un proces de dezvoltare personala pe bune (!), adica si-a retructurat convingerile si credintele cu privire la relatiile umane. Berry este asistenta medicala intr-un azil de batrani si-am insotit-o de cand era infirmiera si facea cursul de asistentă. Jobul era pentru ea tema secundară de interes in terapie, dar din cand in cand aducea in discutie climatul, contextul, colegii, sefii si mai ales batarnii internati. Pentru ca a fost crescuta de bunica ei, Berry a venit echipata cu multa compasiune față de batarni si eu si cu ea am discutat primul infarct la care a asistat si-a fost implicata in interventie, primul „picior cu viermi” pe care l-a gasit pasat de infirmiere si pe care l-a raportat in sedință si multe alte mici interventii care o impresionau. Am discutat de multe ori despre moartea senina a batarnilor din azil si de faptul ca azilul reusea sa ramana un loc luminos chiar daca batranii se stingeau asa cum se sting ferestrele luminate in noapte una cate una, in masura in care oamenii se pun la somn. Berry mi-a scris un mesaj grijuliu in care s-a gandit in primul rand si la mine, a facut o buna introducere a lucrurilor si-apoi la final mi-a spus fara sa-mi spuna exact ca azi noapte un batran s-a sinucis si ca l-a gasit spre dimineata la tura a doua de verificare. Sunt obisnuita sa primesc mesaje asa ca atunci cand am deschis mesajul am citit pe diagonala si abia cand am realizat ca nu inteleg l-am recitit si-am inteles. Primul gand a fost sa-mi mut imediat atentia la inimă sa vad cum bate si inima m-a simtit si mi-a bătut morse mesajul „iar? iar a murit un om? iar a ajuns la mine moartea unui om despre care nici nu stiam ca există? nu-i ciudat sa afli de un om ca a murit cand nici n-am apucat sa stim ca a trait??”. De sus de la mansardă i-am raspuns inimii mele fragilă si rezilientă deodata „ei, na, de parca nu stim ca mor oameni pe Terra la fiecare secundă, noroc ca nu-i cunoastem pe toti ca sa incasam toate doliile din lume. Hai ca stii ca am mai facut asta. Hai sa o insotim pe Berry sa poata sa-si țină si aceasta experiență la bord. Știi inimă, inca ma mir ca am putut sa invat sa ma intalnesc cu doliul oamenilor si sa raman intreaga, iti spun tie pentru ca tu intelegi cel mai bine de cate ori ai fost „inimă la gât” si tot de atatea ori „ai venit la loc. Stim amandoua, nu?” si inima mi-a batut afirmativ ca da. Dupa acest moment cu inima mea, m-am decis sa ii raspund afirmativ lui Berry ca pot face sedinta cu ea si m-am pregatit, mi-am pus duminca „costumul de terapeut”. Costumul de terapeut e o pregatire constienta a corpului sa fie prezent dar sa nu se identifice cu celalalt. Incep cu curiozitatea si-mi spun sa nu caut sa fiu atat de curioasa sa-l inteleg pe celalalt incat sa-mi inchipui ca eu sunt el ca asta inseamna alunecare in celalalt si identificare, incarcatura si toate celelalte efecte secundare. Eu sunt eu si Berry e Berry. Mi-am facut grounded-ul meu inainte sa deschid laptopul si sa sun si-am intalnit-o pe Berry agitata, mi-a spus ca nu putea dormi si ca s-o scuz ca e usor ciufulita si dereglata emotional. Berry se grabea sa vorbeasca dar am ridicat mainile sa o surprind si i-am spus nonverbal sa se opreasca si am pus eu protocolul special de conectare si de grounded si la ea. I-am cerut sa se conecteze cu camera in care era, sa se verifice daca este in prezent si i-am cerut sa ramana in prezent pe toata durata discutiei, am adus-o la starea de adult functional si i-am spus ca daca pe parcursul discutiei o ia ameteala, daca are lapsus, daca simte ca nu se mai concentreaza sa-mi zica sa intervenim sa nu alunece sa regreseze. Berry s-a intrupat la varsta ei sub ochii mei si s-a pus din starea de adult sa-mi povesteasca detaliile.Batranul respectiv (RIP) era internat de cateva luni, avusese o viata frumoasa pana i-a murit sotia si de atunci a facut depresie si copilul l-a adus la azil unde nu se integrase. Infirmierii si asistentele l-au perceput ca fiind dificil, mofturos, neintegrat. statea in ultima camera a holului pe care Berry a vizitat-o odata la mizul noptii si inca odata spre dimineata cand l-a gasit pe jos cu fire in jurul gatului. Aici Berry a povestit slow motion fiecare detaliu de am simtit si eu ca ceva se incinge in energia corpului meu si-am respirat si m-am re-centrat sa pot sa aud ce-a simtit ea, ce-a facut ea, cum a actionat de la primul ajutor la butonul de urgență, la venirea politiei si-a fiului. „Știi Viki, toti, absolut toti m-au intrebat cum a fost pentru mine, daca sunt bine, daca am nevoie de ceva. Tuturor le-a pasat de mine si mi-a placut asta foarte mult si m-am intrebat daca in Romania s-ar fi intamplat asa ceva.”„Viki, nu stiu de ce, aici la azil ne-au fost predate toate protocoalele pentru orice situatie….mai putin pentru un suicid. De cand sunt aici nu s-a intamplat niciodata si nici nu s-a vorbit despre asa ceva, dar la naiba as fi vrut sa fi fost pregatita, pentru ca abia acum realizez ca nu m-as fi asteptat vreodata sa fie posibil asta….desi daca stai bine sa te gandesti este posibil. Si sa-ti mai zic ceva ciudat, in momentele in care am actionat lucid si cu frica (ma bucur ca n-am fugit si ca am facut față) mi-a fost frica ca au sa ma acuze ca eu l-am omorat, si desi era irational, tot mi-a fost frică, o frică neconstientizată iesita din responsabilitatea de-a lucra cu oameni vulnerabili….pe care probabil creierul meu a simtit-o dar eu, Berry n-am constientizat-o..!!!” „Viki, dincolo de toata problema….m-am gandit la domnul X, cat de greu i-o fi fost, cat de groaznic trebuie sa fi fost ca să…ajunga sa arate (!!!!) ….cum arata post mortem. De ce sa-si fi luat viata??? inca ma intreb, pentru ca in dosarul lui scrie ca a avut o viata frumoasa?!?”…………………………………..„Pai, Berry, tu la 33 de ani poți sa-l intelegi pe domnul X fara sa-l intelegi de fapt. Nici eu nu pot „știi” cum o fi intr-un corp in care ții toata povestea vietii frumoase, intr-un corp care ținea minte cat de bine s-o fi simtit el in pielea lui dar nu se mai simtea bine. Cred ca e groaznic sa-ti amintesti cat de bine o fi fost si cat de greu devenise. Poate ca nu mai putea suporta aceasta discrepanță de-a fi martorul lui insusi si de-a suporta prezentul chinuitor si poate si rusinea de-a fi ajuns la azil. El prinsese razboaiele si toate evenimentele de dupa razboaie si poate ca fusese in supravietuire si ca facuse față sa lupte si ajungand in azil nu mai avea cu cine lupta si-ar fi trebuit sa accepte ajutor si poate ca nu stia cum sa accepte. „Omul ăsta, zise Berry ar fi avut nevoie de sprijin, de consiliere…dar uite ca pana nici in tara asta *** statul nu ofera asa ceva, desi costa cateva mii de euro cheltuielile lunare pentru un bătrân!!”„Berry, parerea mea este ca nu statul trebuie sa se gandeasca la asta ci omul insusi din timpul vietii, sau omul cu cei din familie. Dar, fiecare pasare pe limba ei piere, drept urmare, noi ăștia tineri (!) ar merita sa ne ingrijim de viitorul nostru, de testamentul nostru, de relatiile noastre de familie cu ăi mai tineri….pentru ca ei vor fi cei care ne vor duce la azil in varianta mută, sau in varianta bună. Tu, eu, sper ca ne vom gandi practic si gospodareste la cum ne vom trai ultima parte a vietii care ar putea fi buna sau proasta. ”Noi, lucratorii cu oameni trebuie sa fim pregatiti sa intampinam moartea chiar daca nu ne place. Educatia pentru fatalitate de care-ti spuneam ca am inventat-o eu cand lucram la protectia copilului e un antrenament util dar nedorit care ne face sa facem față la moarte cand ne intalnim tangent cu ea. „Stii Viki, domnul X avea un tablou in camera cu copaci inalti prin care filtra soarele intr-un peisaj de toamna cu frunze cazute si mi-a ramas acel tablou in minte!”„Ma bucur ca-mi spui, pentru ca domnul X e o frunză care a căzut din copac, o frunză care s-a leganat tare sa cada singura cu puțin timp inainte sa-i vină momentul firesc in care oricum ar fi căzut!” Berry a inteles metafora fara sa fie nevoie sa i-o explic si-a zambit trist si galeș si-a strans buzele a acceptare puțin forțată, apoi a oftat cand a expirat aerul si mi-a zis ca …da, „acum pot accepta ce s-a intamplat” si-a respirat din ce in ce mai normal. Ma bucur sincer ca ma pasionează filozofia vieții și-a morții pentru ca ma ajuta sa-mi fac treaba de psiholog cu oameni care nu-s atat de pregatiti sa proceseze moartea. Nici mie nu mi-e usor dar ÎMPREUNĂ cu celalalt, uite scot ceva bun. So,eu si Berry azi, impreună am ajuns sa procesăm faptul ca domnul X e o frunză care a cazut din copacul vietii. E toamnă, frunzele cad, dar la primăvară copacii vor fi iar plini de frunze.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.