my moments

Azi am trăi un mic moment fain in timp ce mergeam la sală. Cum pășeam eu cu posturalitate asumată si ma straduiam si sa merg si sa fiu in contact cu coloana vertebrală, văd in perspectiva o femeie care mătura de zor frunzele de pe trotuar intr-un nor de praf. Desi praful face obiectul meu de filozofie, inca nu ma descurc sa-l trag pe nas cu lejeritate, ba ma si infund si mă ia o stare de iritație. Imi si vin imagini ca-mi ies coși pe față (!) desi este doar o asociere de-a creierului meu pe care o am la bord cine stie de cand. Si-asa cum ma apropiam de femeia care mătura, m-am auzit vorbind in capul meu zicand critic „ce face asta? oare nu vede ca trec sa se oprească? dar oare ar trebui sa se opreasca daca trec eu? de ce i-ar păsa oare acestei femei de mine si de trecatori? ce-ar fi sa-i zic cand ma apropii sa faca o pauza? nu, n-am cum sa fac asta, mai bine ocolesc sau mai bine trec prin praf si gata. Ia sa termin cu iritarea față de praf si sa vad daca pot ramane calmă.”„Bine ca-mi dau seama cel puțin ce se intampla in capul meu, mi-am zis. Doar daca imi dau seama pot sa-mi aleg atitudinea potrivită.”Si-asa vorbind cu vocile din mintea mea m-am apropiat si femeia s-a rasucit catre mine cand mai aveam cam 3 metri si uitandu-se catre mine ni s-au intalnit privirile. Desi ne-am privit o fractiune de secundă, am avut timp (!) sa văd cum ochii femeii trec de la privire impersonală si absentă la mirarea că ma vede si c-o văd, ca si cum nu se astepta sa o vad realmente si apoi am vazut cum i s-au limpezit ochii (erau verzi si frumosi) si m-a salutat oarecum, adica am vazut in ochii ei ca si ea m-a vazut. Pentru fractiunea aia de secunda in care i s-au luminat ochii femeii am vazut cum s-a insufletit, s-a trezit la viata. Ne-am salutat intalnirea non-verbal si eu am spus un bună ziua foarte respectuos cand am fost langa ea si mi-a raspuns dand din cap si privindu-ma atat de prezent si de frumos. Apoi am trecut si-am lasat-o in urmă dar am ramas in contact cu mintea mea care era impresionată de unisonul privirii cu un om necunoscut de care nu te temi si pe langa care treci frumos. Este ceva important cand 2 oameni se pot pune la unison prin privire daca sunt simultan de acord si constienti reciproc. Ceva se schimba in fiecare din cei 2, se imbuneaza ceva acolo in conexiune.Secundița cat mi-am incrucisat privirea cu acea femeie mi-a schimbat starea in bine, mi-a dat voioșie. Examinarea critica anterioara pana m-am apropiat de femeie a ramas inutila si s-a rispit pe loc. Cat despre praf, el n-a mai fost pentru ca femeia s-a oprit o secundă ca sa ma lase sa trec si-am si uitat de praf din cauza intalnirii. Puterea unei conexiuni intre 2 creiere si 2 minți este mare cand se pun la unison. Fiecare intra in conexiune cu o stare si acolo se face un switch catre o alta stare mai minunata.