despre dependența de cumparaturi

“De câte ori plec indispusă de la job mă duc glonț la cumpărături. Pare ceva simplu, dar nu. Sunt dependentă de shopping”.

Într-adevăr pare simplu dar nu e. Am întâlnit mulți români, dependenți de cumpărături.
“Puterea” acestei dependențe e ca pare benignă si e bine camuflată in actiunea de a merge sa cumperi ce ai nevoie.
Dependența de acest tip se instalează intr o perioada a vietii, intr o etapă in care e “necesara”. Senzațiile si emoțiile pe care le procură au o funcție anume importantă pentru “echilibrul” nostru in acea etapă a vietii.

Practic vorbind, mersul la cumpărături și cumpărarea de chestii (aka hăinuțe, cosmetice, parfumuri, încălțăminte etc) fac un switch rapid de la o stare nasoală la una bună. De obicei se evita o depresie in acest mod, dar nu i musai, poate fi si alta conotație.
E atât de ușor sa adopți această verigă care iți împrăștie discret o stare proastă si-o face să dispară iar tu esti din nou cel vesel, cel tihnit, cel bun, cel fără griji.
In dependența de cumpărături sunt implicate mai multe componente psihice sistematizate:
-se instalează pe nesimtite pe fondul cumparaturilor realiste, doar se exagereaza putin
-nu depinzi de nimeni, nu se vede, e invizibila
-intri constient suparat in magazine/mall si acolo devii altcineva. E o mică lume de basm si tu un personaj puternic care scoate banii si plateste si devine proprietarul bunului cu care te casatoresti imediat, fie ca e o gentuță, o fustiță. Da, achizitionezi si devii proprietar si fantoma sărăciei se hraneste si tace, chiar daca omul modern nu mai stie de fantoma saraciei ea tot se foiește prin adn si ne dă „acel sentiment al fricii de sărăcie”.
„Sentimentul de-a avea inca o jucarie” poate apărea inca din copilarie si poate veni si se poate alătura dependenței de cumparaturi.

De cand intra in magazin si vede, probează, cumpără si pune in sacoșă, tot drumul cu sacoșele alea pătrățoase foșnitoare si chiar și intrarea triumfală in casă e o masturbare emoțională. E trăirea senzației de libertate, de puterea deciziei, de autonomie, de achizitionare, de intrare in concubinaj cu mai multe obiecte, de satisfactie ca toate (!) nevoile tale vor fi indeplinite, periate, mangaiate, satisfacute.

Dupa ce obiectele proapat cumparate sunt inca odata admirate acasa si dupa ce le re-probam in oglinda si retrăim niste fantezii promitoare, le punem in dulap si flama scade. Ramanem cu multumirea rece ca „totul e ok”, care de fapt se traduce in „cât am bani de shapping si pot sa fac asta cat vreau, totul e ok”.

Sinele nostru simte si „știe” ca ceva nu e ok intre mine ca eu si flama cumpărăturilor dar e un troc acolo pe care mai degrabă-l evit, facandu-ma ca nu stiu de el, de troc. E inca o mică minciunică intre mine si mine. Acest teren subteran in care se fac aceste acorduri intre mine si mine, sau mai degraba intre mine si sine, acolo e „real me”, acolo se hotaraste soarta conflictelor si-a divergenței pe care-o găzduiesc.

Pana la urmă, daca ne uitam la aceasta benignă si cumsecade dependență, aproape ca ne e milă de ea si-o mangaiem pe crestet si-i dam o acadea.
Ideea e ca, de sus, privit sinoptic aceasta dependența „ține omul pe loc” de la a face un fond de pensie, de la a-si schimba locuința. Practic „mica” dependenta suge tot ce are un om de surplus si care ar putea asigura o directie de dezvoltare unui om. Chiar daca pare neverosimil, sunt oameni care nu pot face nimic bun dincolo de job din cauza perversei dependențe, pentru ca ea, dependența fură si suge tot din mers.

Btw, cam pe aproape se invarte si desfasoara si dependența de imagine, tunningul si nevoia de a arăta imecabil, perfect, dumnezeiesc (!) de frumos/frumoasă etc

Ce e pana la urma aceasta dependenta? Ce poate fi decat un troc de evitare de-a lua contact cu sinele pentru ca nu poți îndura să afli cine esti si ce-i cu tine pe lume-asta. E o frica de tine insuți si-o maniera de-a te evita si de-a mima existența intr-una din formele ei „ușoare”.
Btw, sinele esti chiar tu si tu „știi” asta ca o senzație neliniștitoare dar de care fugi.

Ah….si inca ceva: pentru cei „blocați” in dezvoltarea existentiala de cumparaturi, acestea nu numai ca le sug toti banii dar le face si imposibil de accesat un alt scop, un alt sens care ar putea fi acolo in libertate. Libertate ca opus al dependenței.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.