Exista o stare pe care eu o numesc „știam dar nu știam” pe care prima oara am intalnit-o chiar la mine, apoi si la alții. Mi s-a intamplat sa ma izbesc de realitate si sa realizez ca in mine, in memoria mea erau informatii pe care daca le-as fi luat in calcul aș fi avut o altfel de intelegere a realitatii.Modalitatea prin care „știam dar nu știam” ajută să stau in negare (să neg o perspectivă, sau să nu asum ceva anume) si sa merg de la o zi la alta facand abstractie de „ceva anume”. Pe acest considerent poporul rus „nu știe ce se intampla in Ucraina”, la fel nemții „nu știau ca sunt oameni gazați in lagăre”.In viața reală am văzut fenomenul ascuns in multe faze de viață : părinți de fete gravide care intrau in travaliu sub nasul lor fara „să fi stiut ca fata e insarcinata”, soții care „n-au stiut ca sotul are o amanta” chiar daca erau semne clare, pacienti grav bolnavi care „n-au stiut ca simptomele acelea insemnau boala” samd
Ce sa insemne asta decat un soi de autoprotecție a omului care inca nu e pregatit sa asume. O inocență intarziata care ne amână să dăm cu nasul de dura realitate. Mi s-a intamplat, din fericire pe teme mici, dar mi s-a intamplat. Ce mirarea naibii m-a luat cand am realizat ca avusesem in mine observatii, informatii suficiente sa fi stiut dar fara sa „se faca jocul” de-a sti, adica cum-necum m-am autoprotejat eschivandu-mă de la realizare. Realizarea in acest context fiind lucrarea psihologica de-a constientiza realitatea asa cum e ea, probata si validata si de altii care fac parte din ea.
Ceea ce va spun are menirea de-a explica sa intelegem lucrurile in loc de-a le critica, critică care nouă ne face rău si nu indreapta realitatea. Ce e de facut? La nivel personal sa ne intrebam din cand in cand daca ne scapa ceva, daca e ceva ce evitam. Daca facem asta autentic, inauntrul nostru o greutate deep inside se va simți, adica se mișcă fiara din intunericul nostru. In privinta celorlalti, putem considera o transă aceasta stare colectivă din care oamenii trebuie scosi prin semnalele pe care le dăm noi.
Nu mai stiu bine amanuntele dar sigur gasiti pe net daca veti cauta, este un efect (nu-mi amintesc in clipa asta cum se cheama) in perceptie DE-A VEDEA CE TE ASTEPTI SA VEZI SAU DE-A VEDEA CE ESTI PREGATIT SA VEZISAUDE-A VEDEA CE POȚI VEDEAiar asta e o stare de victimă si autoprotectie. E un mecansim de-a te proteja de durere pe care ori l-ai invatat de la bunici si parinti ori l-ai inventat tu din imensa inteligență a biosului de-a supravietui atunci cand nu poate vietui.
Victima e un om care a crescut pe partiții, adică e un om format din părți, părți care au nevoie să fie o echipă dar nu sunt. Părți care pot fi o echipă funcțională.