Faptul ca in anul 2022 inca exista razboi, arata cat de naivă e civilizatia umana. Indiferent cati ganditori, artisti si inovatori a avut civilizatia umana, acestia n-au dus la acceptarea pacii ca un context de viata normala. Daca nu ma insel (desi mi-as dori sa ma insel), pe Terra n-a existat vreodata o zi fara razboi. Cat sa fie frate sămânța violentei a lacomiei si-a dorintei de putere de mare de n-o starpeste nimeni? Ce cauta toti „putinii” printre noi? Caci Putin va deveni adjectiv in mentalul nostru. Existența razboiului e semnul ca suntem departe de-a fi o civilizație mai degrabă funcțională.
Ce putem face noi, cei de rând, decat sa ne rugam colectiv să se aseze lucrurile si sa promitem ca daca se aseaza vom veghea pacea ca niciodata?
Cum ne rugăm? Plecam de la intentie, ne ducem in inimă si urcam in minte cu ideea de rugaciune. Ne acordăm corpul la campul morfic (asa cum putem simti contactul cu vecinatatea lumii) simtim vibratiile de neliniste si puțin delir si-n mijlocul acestui cîmp perceput deschidem noi un altul: ne imaginam cum se clintesc detalii langa noi, in preajma, 360 in campul morfic. Incet incet, se schimba vibratiile si constatam cum lucrurile curg spre linistire; cum necum lui Putin i se intampla lucruri, soldatilor rusi la fel, soldatilor ucrainieni la fel. Cand spun ca „li se intampla”, ma refer la „li se suceste gandul”, „au un insight”, de exemplu rusilor brusc le vin ganduri de evitare a bubuirii (gresesc tinte, daca li se strica tancul nu-l mai repara) iar ucrainienii sunt foarte inspirati in tot ce fac cand se apara. Compunem 3d un peisaj in care lucruile curg catre pace si-l mentinem in centrul nostru, ca un miez al campului morfic agitat pe care-l simtim in afara noastra. Apoi, miezul il marim si-l lasam sa iasa si sa se contopeasca cu campul morfic. Campul morfic este „tot ceea ce exista” considerat in termeni fizico-chimici, un fel de densitate inteligenta a materiei (adica a spatiului), camp care este sensibil la ganduri dar si la miscari. Se spune ca „gratia divina” e o forta subtila care tine la un loc totul in campul morfic, ca o fascie care tine totul la un loc, dar si ca o limfa care asigura curgerea energiei vii si inteligente printre tot ce exista. Fiecare din noi contribuim la starea campului morfic prin gandurile, emotiile dar mai ales intentiile noastre. Poate doar asta n-a facut civilizatia umana pana in prezent, rugaciunea colectiva care sa calmeze campul.