jurnal de convalescență, a 7-a zi
Morning, azi vreau sa scriu despre „pun răul înainte”, expresie traditionala romaneasca. E, cum ar veni un pesimism invatat, exersat, utilizat, factor de f***t viata.
Bun, hai sa vedem ce ar putea fi cu aceasta biată expresie, ce are in ea bun si ce are rău. In primul rand expresia sau mai degraba ideea in sine vine din trecut cand era bine sa nu fii prins pe nepregatite.
Iata si azi eu ma informez intr-una despre razboi ca sa stiu la timp, din timp sa pot avea timp de reactie. A avut deci rostul de-a face omul realist, de-a-l invata sa anticipeze ca sa se poata apăra.
Dincolo de-a te ajuta sa nu te ia pe nepregatite, ideea te poate lăsa sa te pregatesti. Ei, aici e aici, a te pregati de varianta rea nu inseamna ca sigur va fi varianta rea!!! Dar, trebuie sa avem acopererire pe toate variantele de desfasurare a lucrurilor. Si mai ales sa nu ramanem intepeniti in varianta rea si sa plangem in avans din scenariul negativ precum cei din povestea cu drobul de sare.
Pentru cei genul meu tip #experimentalizare va recomand sa va uitati cu atentie si curiozitate la „răul care se vrea pus înainte (adica in viitor”. Oricat de naspa e varianta, studiati-o si vedeti ce ar fi acolo. Focul Gheenei? O gaură neagră in care cazi? Tu mic si prost peste care calca oamenii? Tu mic si neajutorat in situatii rusinoase?
Impartasiti cu un prieten sau cu un psiholog varianta „rea care se pune inainte”, sau mai degraba „varianta care se interpune intre tine si vietuirea ta”. Aveti curaj si priviti frontal scenariul si intrebati-va, daca chiar s-ar intampla, ce-ar fi, cum ai fi tu, ce ai face? Cauta sa te intaresti si sa incepi sa te pregatesti sa poti sa faci față daca ar fi sa fie. Va spun din experienta mea (si a oamenilor cu care am lucrat) ca lucrurile par mai grele in expectativă decat sunt de fapt cand/sau dacă se intampla.
Fiti atenti la tendinta de evitare a infruntarii variantei negative, de eschivare sau mai ales de negare. In negare o parte din tine paralizeaza la nivel de gandire, o alta chițăie ca „nu se va intampla” si alta se face ca nu aude chițăitul si nici ca vede paralizia celeilalte si cumva aceasta scindare a puterii interne lasa sa treaca sansa de-a asuma.
Asumarea, inseamna sa te confrunti cu toate variantele fie ca-ti place-fie ca nu, fie ca ti-e groaza sau ca te simti sau nu in stare. asumarea e un fel de declaratie de putere, un act de pactizare cu tine in orice fel de conditii, la bine sau la rău. Asumarea e un fel de „fie ce-o fi” magic, potent, nebunesc, un sceptru de putere. Asa se fabrica puterea personala dragii mei, acea putere despre care toti zicem „as vrea sa fiu puternic”, sau uitati-l pe X cat de puternic este.
Punerea raului inainte nu este in sine un lucru rau sau unul bun, mie imi pare o jumatate de masura la care se opresc oamenii pentru ca nu au curaj sa creada si in punerea binelui inainte. Va sfatuiesc sa fiti curajosi si sa fabricati si scenarii bune. Fiti curajosi si plasmuiti-le, vizualizati-le, cereti-le lui Dumnezeu pentru ca el a facut oamenii egali in drepturi. Dati-va dreptul sa meritati sanse sa va traiti viata misto. Cand e nasol, aia e dar nasolul trece si iar mergi la o varianta buna si tot asa o tii toata viata, gen dupa ploaie vine soare ciclic.
Nu-i usor sa digeri „pune răul inainte”, e dur si endurizant, iti cam spulbera romantismul vietii si amagirea fericirii eterne dar mai bine sa fii puternic si sa te distrezi decat slab, cacacios si terorizat intern de arhetipul „răului” (care filozofic vorbind este asimilat cu moartea grea, cu intunericul si diavolul, cu suferinta care ii face sa sufere si pe altii, cu singurattatea neputincioasa, cu pierderea integritatii si a identitatii, etc).
Nu numai ca nu-i usor, dar e al naibii de greu sa te pregatesti pentru tot ce ar putea fi, de la cutremur si razboi, pana la a castiga la loto si-a deveni celebru sau prieten cu Chuck Norris.
Radical vorbind va imparatsesc munca mea de-o viata pusă in chintesenta: -varianta cea mai tampita, sa mor: pare grea dar e izbavitoare. Nu mai am nimic de asumat si nici de facut. Cei de dupa mine se vor descurca pentru ca m-am straduit sa fiu buna cu ei. Daca ar fi sa mor, as muri cu nonsalanță (daca n-as avea de ales) pentru ca mi-am trait viata si m-am distrat cat de cat.
-varianta 2, sa nu mor dar sa fiu schinjuita, faramata, avariata. Grea rau, dar exista morfina si alte chestii si iau de-alea pana ma duc in scenariul 1 si gata. Da, stiu iti vine sa zici „stai asa ca o fi, c-o păți, bla bla”; cand sunt pagube ireversibile sunt si gata, aia a fost, go to varianta 1.
-varianta 3, doamnelor si domnilor nu patesc nimic pentru scenariile 1 si 2, deci hai sa traim mai departe si sa eat-pray-love. Hai la joaca inapoi, hai sa vedem ce verbe conjugam si la ce moduri.
Zilele astea m-am ocupat de punerea atat a binelui cat si a raului inainte. Sa nu credeti ca mi-e usor sau ca e placut, neh, e chiar naspa. Mica parte lașă ar vrea sa paseze procesul si sa ma fac ca nu-mi pasă dar imi pasa si de mine si de ai mei si de voi. Imi pasa de viata, de natura, de oameni, de ce se intampla in Ucraina, imi pasa de cei slabi, de cei speriati, de cei neputinciosi, la fel de mult cat imi pasa si de cei zdraveni si care ajuta la greu.
Pe cat de mult am levitat si stat zilele astea, pe atat de mult m-am confruntat cu proiectiile mintii mele sa vad ce-mi iese din adancuri si se proiecteaza in viitor. A meritat munca, ma simt mai realista si avand acoperire psihologica pentru variantele astea posibile.
Intuitia imi spune ca o sa fim mult timp cacati pe noi de frica dar ca nu vom păți chestii de nepățit si ca ne vom descurca impreuna. In fapt, coabitam toti, respiram acelasi aer. Eu una inspir aerul de afara (expirat de altii buni si rai), il trag in mine si-l fac aer de pace si apoi il eliberez in eter sa-l respire si altii. Da, pacea se face in interior si se expira sa dam aerul pacii si altora. Sa tineti secret, sa nu le spuneti la rusofili, lasati-i doar sa traga pe nas aerul pe care li-l dam noi. Si ce daca noi tragem aerul lor?? In povesti intotdeauna binele invinge raul, iar noi traim o poveste care se scrie din mers!
Inspir aer cu orice e in el, il trag in mine si-l botez cu pace, libertate, curaj si iubire, apoi il expir si-l las liber prin vazduh.