despre stress

Stresul e o acumulare paradoxala pentru ca, desi toti stim ce e stresul, nimeni nu stie exact ce e. Vorbim toti grav si solemn despre stres, dar nimeni vreodata nu sa oprit din vreo actiune ca e stresanta, pentru ca actiunile stresante sunt cele care „chiar trebuie”. Sa te opresti sa-ti fie frica? Nu poti pentru ca ti-e frica sa nu-ti fie frica. Sa nu mai mergi cu masina in trafic? Atunci cu ce? Pentru ca de mers trebuie mers si indiferent cu ce mergi e stresant.Sa nu mai faci șmotru acasa? N-ai cum, te napadesc microbii.Sa nu mergi des la medic sa masori colesterolul, sa vezi daca spondiloza mai e la locul ei, daca trombocitele sunt in interval? N-ai cum pentru ca te transformi in walking dead.Sa nu ruminezi si râșnești îngrijorări când ar trebui să te relaxezi? N-ai cum, ar insemna sa nu te mai simti vinovat, rusinat, in burnout si habar n-ai cum ai fii tu fara toate cele insirate. Sa nu mai duci copilul de la scoala la piscina si de la pian la pictura? N-ai cum c-ar insemna ca nu bifezi parentingul modern care e atat de reputat.Sa nu mai alergi la sarbatori dupa cadouri? Sa nu mai stai in saloane la gene si la decapaj? Toate ca toate dar nu ne atingem de beauty, nu? Sarim peste subiect, da? Ce-i stresul? Unde e stresul? Cine pune degetul pe stres sa-l demaște si să-l elimine? Toti stim ce-i stresul, nimeni nu stie ce-i stresul. Si pentru că-i așa, stresul se făcu mai mare, in varaianta obeză: burnout-ul. Burnout-ul e si mai smecher, e ușor de dedus, greu de recunoscut si asumat, desi cel in burnout si-l justifică.