Am cumpanit daca sa scriu aceasta postare sau nu si dupa cum se vede, am ales sa o scriu. Ma voi opera curand, sau mai degraba voi fi operată si asta va face ca o vreme sa nu mai stau in facebook, sau poate ca neavand ce face o sa stau mai mult. Tot ce stiu e ca am ales sa fac o operatie pe care trebuia sa o fac demult si am amanat-o si ca m-am hotarat sa o accept. Detaliile care ar raspunde la intrebarile unde-cine-cum prefer sa le tin blurate si aleg sa vorbesc doar de partea psihologica si filozofică a operatiei, lasand partea anatomica si medicala in discretie asa cum se cuvine sa se ocupe de fiziologie.
Trebuia sa fac operatia mai demult si am tinut decizia in standby ani, pentru ca partile mele nu s-au inteles intre ele. O parte din mine avea opinia ca ma operez si gata, alta parte spera ca n-o sa fie nevoie niciodata si ultima parte avand o voce subțirică se temea să nu mor si daca mă operez si dacă nu mă operez. Ce vreti, cineva trebuie sa faca si acest serviciu de frică de moarte pentru ca moartea are nevoie de un ambsador in fiecare din noi. Problema nu e ca am un ambasador al mortii in mine ci care e fișa postului, ca sa zic asa si care e anvergura lui si locul lui in mine in raport cu partea din mine care isi iubeste viata si vrea sa o traiasca cat mai fain.
Si cum ziceam, comisia alcatuita din partile mele a tinut in standby operatia si intr-un final s-a deliberat sa o accept. So, zilele astea ma ocup de pregatire fara sa ma consider bolnavă. Ma operez tocmai ca sa nu ma imbolnavesc. Mi-am anuntat clientii rand pe rand, prietenii si familionul, imi iau laptopul, telefonul si niste carti si merg sa ma intalnesc cu sistemul sanitar romanesc.
Si acum sa va spun niste lucruri in care cred sincer. Stiti ca se spun multe lucruri despre medici si medicina din Romania si cred ca unele sunt bazate pe adevar, altele sunt exagerari sau minciuni. Dar, niciuna nu mi s-a intamplat mie si nu am nici un motiv sa merg sa ma intalnesc cu spitalul si medicii vazuti prin lentilă de neîncredere si supiciozitate.
Cred cu tarie ca omul care citeste despre mita, corptie, malpraxix si se incarca toxic ca pacient si cand merge la medic tine ura in el si ranchiuna provenita de la tot ce-a citit si auzit din alte cazuri, apoi pacientul ăsta are ceva vibratie negativă in el pe care medicul i-o simte.
Pacientul incarcat si cu neincredere, trezeste si in medic neincrederea.
Pacientul care poarta in el convingerea „sistemul medical e de rahat, medicii sunt slabi sau incompetenti” precum si credinta „medicul la care mă duc precis nu ma baga in seama ca lumea” si are suspiciunea in el, va transmite nonverbal medicului toate astea. Si ghici cum va poate intampina un medic cand ii spui buna ziua verbal dar „ma tem de tine pentru ca nu am incredere in tine” nonverbal?? Cum altfel sa reactioneze un medic la o asa energie decat raspunzand la ea tot cu o energie amestecata?
Drept urmare, daca eu sunt constienta de „incarcatura romanului cu privire la sistemul medical romanesc” de care sunt mahnita dar aleg sa o las deoparte si sa ma duc sa „fumez pipa păcii” cu medicul si sa dau o șansă intalnirii mele cu el, atunci din liber arbitru ma hotarasc sa fiu eu prima care merge cu incredere la medic (fiind totusi atentă „just in case”) promovand o energie buna catre el.
Da, cred cu tarie ca eu contribui mult la felul in care medicul ma abordeaza, ma vede, ma aude, ma trateaza. Cumva imi fac curaj si las onvingerile naspa deoparte si ma duc sa-mi cer dreptul de a fi consultat de medic pe care-l accesez cu optimism realist si cu incredere in mine.
Asadar, pregatirea mea pentru operatie a constat in zlele astea in curatarea convingerilor si a credintelor pre-operatorii in vederea unei intalniri optime cu chirurgul. Apoi m-am ocupat de corpul meu, de sistemul meu nervos, de celulele mele, de egoul meu si la final de sufletul meu si constiinta mea. Suconstientul sper ca a stat de veghe si si-a luat din munca mea tot ce are nevoie si spun asta pentru ca atunci cand sunt determinata (adica toate partile mele accepta o decizie) atunci subconstientul e ori pro, ori contra si atata timp cat nu simt tensiuni opozitioniste inseamna ca e pro.
Si nu in ultimul rand am ales sa vorbesc si aici despre asta, nu ca ar fi vreun eveniment important pentru voi dar daca este pentru mine atunci merita pus in pagina si el ca sa existe in univers si-n metaverse 🙂
So, prelucrarea filozofica a vietii si-a mortii inca nu am atins-o aici dar pana joi mai e, poate mai scriu.