Diferența intre supraviețuire si viețuire este imensă. In supravietuire omul traieste ca si cand este intr un pericol continuu, un pericol alcatuit din diverse tipuri de pericole. Sistemul de evaluare a riscului in caz de supravietuire este dereglat de atata uzură (poate ajunge la paranoia, vigilență, anxietate si frică ca o evolutie). Se poate trăi in modul de supravietuire dar nu intelegi mare lucru din viață. Trăiești intens, rapid, fara relaxare (desi o doresti disperat)si cu somatizari care te tin ocupat si-ti dau sens.
Obisnuiesc sa folosesc o metafora pentru supravietuire. E ca si cum, in casa in care locuiesti orice intrerupator aprinde toate becurile deodata si toate aparatele electrocasnice. Vrei sa intri in baie si aprinzi lumina. Se aprinde becul in baie dar concomitent in toate camerele si pornesc simultan aspiratorul, foenul, veiozele, mixerul, toasterul, epilatorul, etcCat consum, cat zgomot pentru un bec in baie! Cati bani la factura! Cata risipa!!
In supravietuire se traieste intens, prost si putin cu sentimentul ca viata e grea iar anxietatea cat casa.
Iesirea din supraviețuire este o artă, e ca lepădarea unei piei din care ieși si inveti sa-ti cresti o noua piele mai elastica din care sa-ti faci costum de plimbat pe cararile vietii.Trecerea de la supravietuire la vietuire este un proces lent care necesita rabdare, iubire de sine si curaj. Modelarea in sine presupune neuroplasticitate.
Vietuirea este ca o nouă nastere si o alta modalitate de-a simti, gandi, crede, imagina, crea, etc. E un alt mod la care conjugi verbele. Viata ramane plina de tampenii si rahaturi dar merita traita in vietuire, e aventuroasa, nostima si umorul umple toate crapaturile precum aurul care lipeste vasele sparte ale japonezilor.