Despre rușineAs vrea sa incerc sa explic formarea rusinii pe care o avem in noi si mai ales cum s-a exersat.
Si mai ales cum ne influenteaza si azi ca adulti.
Copilului i se spune de mic „e rușine să faci asta” cu privire la diverse comportamente (face pe el, isi atinge exploratoriu organele sexuale etc) dar copilul nu intelege analogia intre comportamentul lui si atentionarea mamei, plus ca i se spune cu o voce si o mimică foarte bogate in mesaje. La inceput, practic se cultiva un reflex pavlovian, ca prin repetitie copilul sa asocieze „greseala” cu „nu-i voie” si cu „sa-ti fie rusine”.
Rusinea este asociata de timpuriu cu ceva groaznic mixt dar confuz, pe langa neajutorarea copilului ca avertismentul rusinii poate veni peste el din senin. La inceput copilul nu intelege, nu are nici un indiciu al schimbarii bruste a mamei (de exemplu se joaca cu mama, rad amandoi si jucandu-se ii baga mama la tate mamei si ea dintr-o data se schimba la fata, i se taie rasul si suiera, nu, nu, nu-i voie aici, e rusine!).
Cumva, prin repetitia avertismentelor de rusine, copilului ii revine sarcina sa-si dea seama si sa invete ca tot ce e legat de zona pipi-caca-tate e rusinos, desi mai tarziu rusinea se extinde la multe alte comportamente nedorite: la scos limba, la oracait in public, la tantrumuri si tavaliri pe jos, la utilizat cuvinte vulgare si triviale (proasto, cacatule, du-te dracu, etc).
La toate astea, mai vine si COLȚUL DE RUȘINE, acasa sau la gradi. Poate ca azi a disparut coltul de rusine dar cei care cititi postarea ati prins acest colț. Rusinea in care era pus un copil inainte de-a fi trimis la coltul rusinii era ca o lumina negativa speciala si trimiterea unui copil NE-RUȘINAT la colț, era avansata la gradul de vulnerabilizare pentru copil (pentru ca trebuia sa stea cu spatele la copii si cu fața la zid) iar asta era perceputa ca o excludere, adica deconectarea si lăsarea de unul singur.
Ca sa intelegem mai bine, sa dam rusinii o forma consistenta, sa zicem ca mama face din rusine un sac ca o cagulă cu care ii acopera corpul copilului de cate ori acestuia ii e „cuvenita” rusinea.
”Sacul” il face pe copil sa se simta deconectat, si il invata lectia rusinii mai repede. Cum copilul gresea, „i se punea sacul pe cap”.
Cum ar fi sa stai cu un sac in cap si peste corp? Te incingi, nu mai poti respira, te sperii, aerul din jur e incarcat, sacul iti devine o a doua piele de plastic si simti ca te transformi in ceva groaznic, ca inebunesti si chiar ajungi sa delirezi de frica. Nici plansul si nici oracaitul nu te ajuta pentru ca e o asfixie in sac ca dracu. Si apoi sacul ti se ia de pe tine si revii la viata normala, ramanand cu o undă de șoc. Apoi iar face copilul ceva si se trezeste cu sacul in cap peste el si prin repetitie, sacul isi pierde din șoc si devine familiar, apare fenomenul de toleranță si copilul invață freez-ul ca sa-si economiseasca resursele si sa fie intr-un fel curajos. Freezul din sac e un maxim curaj ca sa nu mai delirezi si sa nu te faci de rusine ca nici rusinea nu stii sa o traiesti demn (!!!). Freezeul e un mod de a ramane limpede sa vezi ce se intampla si e maretia de-a nu mai simti unele lucruri desi rusinea fata de altii ramane.
Atat de des un copil este trismis in rusine incat cu timpul ajunge sa fie un „locus of control” intern (autorusinandu-se singur) sau un fel de „safe place” (e un oximoron). Safe place inseamna loc de siguranța, locul unde te simti cel mai protejat, unde nu ti-e frica. Toti ar trebui sa ne simtim in siguranta inauntrul nostru si chiar sa avem un loc in noi, un loc cum ar fi inima sau crestetul capului sau peste tot. Interiorul nostru ar trebui sa fie un loc sigur pentru noi, unde sa locuim fara sa ne simtim in pericol.
Din pacate, multi dintre noi am ajuns sa locuim in rusine ca fiind locul cel mai potrivit pentru noi (asta ni s-a indus ca meritam) precum si cel mai confortabil loc (confortabil ca si familiaritate, zona de confort, obisnuinta etc. Atentie confortabil nu in sens de confort si comod ci ca obisnuinta indelung exersata.
Rusinea cultivata „amabil si cu bune intentii” de catre ingrijitor, are o evolutie catre stima de sine (nu sunt ok, nu merit), ori catre incredere in sine (sunt defect, nu sunt in stare), ori catre sexualitate (sunt frigid dar ma prefac bine), catre fobie sociala (nu pot vb in public, nu ma pot conecta cu oameni).
„Cand ma scotea doamna la tablă, imi ingheța corpul si mintea mi se rupea in 2. Puțină minte ramanea in frunte sa o vad pe doamna si sa dau raspunsuri cu da si cu nu, cealalta parte fugea in ceafă si se ascundea. Partea putina de minte care era impinsa in față, era partea obisnuita sa incaseze certuri si era partea de care chiar eu ma rusinam, adica ma tineam separata de ea. Mie mi-era rusine cu mine, adica partea mea critica o arata cu degetul pe partea mea mica si proasta si umilita si singura.” Aceasta explicatie (o relatare de la o clienta misto) arata clar un soi de discociere „functionala”, adica a avut o functie a ei acesta disociere si anume de-a putea sa trecem prin situatii fara forta eului, fara confort, fara copinguri sanatoase. Nu mai vorbim de placere aici, desi vorbim de scoala. Cand un copil locuieste in rusine si rusinea este cel mai de siguranta loc, el supravietuieste, nu vietuieste. Oare realizati ce deosebire exista intre supravietuire si vietuire???
Asadar, rusinea constrictiva (cea care-l strange pe copil ca intr un sac) ajunge sa fie in dezvoltarea copilului un factor contributor care se vede, se simte, se constata cand esti mare in diverse arii sau zone de dezvoltare.
Exista si rusine de mine insumi dar si rusine de altii, asa cum exista si proiectia rusinii mele pe altii si atribuirea ca altii rad de mine si ca eu ma fac de rusine. Rusinea la adult e paguboasă pentru ca mentine ruptura psihica, mananca energie pentru coexistenta partilor si e pierdere de vitalitate, fiind totodata o ceață confuză de lipsa de directie si scop in viata, sentiment de inadecvare, comparatie cu altii, stima de sine ferfeniță, incredere in sine ghipsată si cu atele, iubire de sine intermitentă etc
De cate ori ne e rusine acasa sau in afara casei, rusinea ne baga in sac si ne deconecteaza de ceilalti. De fapt e un sentiment de deconectare si de singuratate, precum si de excludere. Excluderea e cand esti intre oameni, ti-e rusine, te deconectezi si ai sentiemntul ca ceilalti te ignora si te neglijeaza. E urata rau excluderea. De fapt ceilalti simt acelasi lucru si anume ca tu (cel care traiesti rusinea) ii excluzi pe el. Intr-o incapere, din 10 oameni posibil ca 4 sa fie incuiati in rusine si fiecare „incuiat” sa proiecteze excluderea pe ceilalti.
Rusinea e un cuvant, dar fenomenul rusinii este o complexitate. Povestea rusinii noastre in sine s-ar putea sa fie rusinoasa, dar n-o lasati sa ramana asa. Rusinea inceteaza cand o asumi, o recunosti, o accepti, o declari si apoi o patrunzi cu curajul nou nascut. Va asigur ca povestea rusinii oamenilor e si diferita si asemenatoare, mai mult asemanatoare decat diferite.
Mergeti la oglinda si vorbiti-va de rusinea voastra imaginii voastre din oglinda. Fii si vorbitor si ascultator simultan. Spune tare „mi-e rusine ca….. si nu vreau sa-mi mai fie rusine”. Azi sunt adult si n-am nevoie sa functionez prin rusine, pentru ca azi gandesc si mi pot adapta conduita fara sa ma fac de rusine (sa ma expun). Nu vreau sa ma mai rusinez de mine. Vreau sa ma accept asa cum sunt si vreau sa invat sa fac asta. Nu mai mi-e rusine pentru ca mi-a fost rusine. Vreau sa ma descui, daca am fost incuiat. Nu degeaba vorbea Harry Potter de incuiati, acum eu sunt Harry Potter si ma descui magic pe mine. Iesirea din rusine chiar este magie oameni buni.