despre infidelitate

Scriam ieri despre prelucrarea amintirilor pe care le ai cu un om care „pleacă”.Cineva m-a intrebat „ce faci cu amintirile pe care le ai cu un om dupa ce afli ca celalalt te-a mintit”?? Am lucrat cu foarte multi oameni tradati mai ales din dragoste. care-au trait cu un partener de exemplu 7 ani si descopera intr-o zi ca partenerul avea o amanta de 5 ani.
Reactiile oamenilor la o asemenea descoperire sunt violente, un trăznet ii fulgera din cap pana in picioare, stomacul se despică in doua sa vomite, capul devine centrul nebuniei, inima cunoaste starea de strâns, de ars, de spart in bucati si carnea de pe om se ridică ca si cand ar fi un costum care se vrea dezbracat. Respiratia e ori rece si impersonala ori fierbinte ca la febră.
Am descris aproximativ profilul trairilor persoanei geloase, trădate si inselate. Multora nu le vine sa creada, dar sunt obligati de ego sa creada. Si ura plus frica incepe sa le curga prin vene. Brusc, in loc de sange au venin in vene si-n capilare si intre tâmple gandirea se schimba total. Cel/cea care intra intr-o poveste de dragoste si locuieste in poveste „el si ea” precum „yin si yang” si unul din ei afla ca celalalt il tradeaza demult, ajunge sa traiasca un proces intim de imbolnavire. Cu cat spune mecanic „nu ma asteptam la asta” si nu-i vine sa creada, cu atat acceptarea lucrurilor e blocata si cu cat acceptarea e blocata apar rezistențe si rezistențele se pun pe treabă: sa nege, să planga, sa devieze gandurile, sa se infunde in munca sau alcool, sa deplaseze vina, etc
Neacceptarea pare o solutie dar provoaca vomă, tensiune interna, epuizare sufleteasca precum si senzatia de minte mecanica in care apar flashuri, repetitivitati, judecati scenaristice si frica de intimitate sufleteasca proprie. Ceea ce doare e ca dupa un timp, amintirile pe care le-ai avut cu „tradatorul” ies la suprafață sa fie retrăite, le retrăiești dar constientizarea ca ai trait în minciună, o minciună care iti creaza durere morala si sufleteasca groaznica. Pentru ca-ti amintesti amintirea care e ca un film care conserva o stare, niste gesturi, emotii, interactiuni etc. Sa zicem ca ai fost in Grecia cu el/ea. Acolo v-ati plimbat de mână pe plaja seara, ati mancat bunataturi impreuna, ati facut poze de indragostiti carora nu le pasă de lume, ati stat tolaniti pe sezlonguri cu cokteiluri in mana, ati râs impreuna complice de prostioare, etc Si dupa ce afli ca el/ea dadea mesaje de pe sezlong alteia/altuia si ca a tinut legatura cu amanta/amantul te ia turbarea, ura si voma si migrena pentru ca dintr-o data tu in acel filmuleț de amintire tu esti prostul/proasta prostită si tu nu-ti poti conține propria imagine prostita naiv in trecut. Conectarea ta din prezent cu „copia” ta din trecut (din amintire) adica cu tine insuti din amintire nu e posibila pentru ca e de groaza, nu poti, nu stii sa faci asta, nu-ti vine sa faci asta. Dar egoul te claxoneaza in cap si-ti zice „ai fost prostită deci esti o proastă!!!” si te apuca o rusine si-o furie de-ti vine sa intri in pamant sa dispari. E o stare pe care oamenii o descriu ca fiind groaznica. Imi amintesc ca cineva mi-a spus odata ca „atunci cand ma confrunt cu amintirile acelea in care credeam ca sunt fericit dar eram prostit parca stau intr-un costum din fier incins. Si cand ma ia tristetea, am senzatia ca imi creste păr pe inima atat de greu e”. Desi fiecare din noi crestem auzind cat de putin tin povestile de love si cat de perisabile si casabile sunt relatiile inclusiv casatoriile, fiecare om are naivitatea lui, crede ca lui nu i se va intampla dar habar nu are ca crede asta. Altcineva, un responsabil intern prefera aceasta varianta dulce care ajunge sa fie extrem de amară si toxica. Un indragostit (!) n-am auzit vreodata realist sa zica „nu stiu cat o ține minunea pe care o traiesc, dar tare e misto. Posibil sa se termine dar azi e misto tare sa iubesti si sa fii iubit si sa traim fericiti pana la adanci batraneti”.
Timpul trece si cumva aduce puțină patină peste suferinta tradarii si daca despartirea a avut loc, procesul de vindecare se demareaza. Varianta in care cel inselat vrea sa se desparte dar nu are curaj dar devine gelos si paranoic functional (functional pe naiba, dar zicem functional ca-i da de lucru, il tine ocupat) e grea tare si nici n-o abordez aici.Varianta in care cei doi se despart si trec prin fazele doliului si sufera, sau ma rog numai cel tradat sufera (aparent), gestionarea procesului personal de continuare a vietii „fara celalalt” devine o cursa cu obstacole sau o poveste complicata.
Astfel, organicitatea memoriei inseamna a incepe sa nu mai gandesti despre ce simti si-a realiza ca nu stii sa suferi si nici sa „ierti”. Inseamna sa fii corpul tău si nu sa gandesti sus la mansarda despre cum sufera corpul si sa te despici in doua de rusinea traita si sa simti ca innebunesti de la asta. As avansa termenul de inteligența a suferintei care se refera la procesul de reabilitare, vindecare, de recuperare a onoarei din prosteala traita. Sa inveti sa suferi, sa inveti sa-ti cheltuiesti suferinta, sa inveti sa te ingrijesti si sa te ajuti sa-ti revii ca sa poti sa-ti continui viata asta incluzand si analizarea singuratatii tale si-a disponibilitatii de-a-ti cauta si-a te lasa cautat de-un alt partener. Cum accepti totusi ca ai fost prostit? Ca n-ai fost vigilent si ca nu te-ai asteptat la „asta”? Cum de ai pornit in viata cu asteptari naive de care nici macar n-ai stiut? Ce faci azi cand incepi sa stii cum sta treaba? Cum poti accepta ca ar fi trebuit sa fii informata cu privire la faptul ca unele relatii țin iar altele nu, ca unii parteneri inseala si altii nu? Daca ai fi stiut ce-ai fi facut altfel? N-ai stiut=n-ai stiut, stoarce-te si accepta asta. Mai intai simuleaza ca faci asta: coboara incet gandul din cap in piept si lasă pieptul sa se deschida sa primeasca ideea. Vezi cand ideea e continuta (macar simulat la inceput) cum te face sa te simti. Fii contemplativ, observator tot timpul. Cum te schimba ideea? Esti deja mai prost, mai fraier? Ia testeaza 5 secunde ce-ar insemna sa fii fraier! Respira in plin fraierism. Ia vezi mai esti tu? Mai esti tu noul fraier, vechiul destept? Respira si contempla. Aminteste-ti ca esti om si milioane de oameni au trecut prin asta pana sa treaca peste asta. Respira si aminteste-ti ca ai nevoie de corp si ca acceptand sa fii fraierul vietii tale iti salvezi corpul de-a face el asta printr-un chist sau printr-o adenopatie sau alta versiune organica mută. Cand accepti „fraierismul” in egoland si aprobi sa testezi ca tu esti ăla si ca esti acelasi de fapt, scutesti corpul de-a accepta in locul tau. Astfel lasi sa curga energia prin corp daca esti atent la reactia viscerala a corpului cand accepti. Normal ca corpul stie sa preia in locul tau suferinta dar de data asta stai in contact cu viscerele, le apesi, le mangai, le vorbesti, le calmezi, stai in contact cu ele si accepti psihologic fraierismul traind durerea, rusinea, furia, ura si toate celelalte. Si cate putin, cate putin incepi sa induri ca cel naiv din amintire ai fost tu si chiar daca celalalt (tradatorul) a alterat amintirea, de fapt trairile tale (iubirea, bunavointa etc) au fost autentice si ca celalalt nu are dreptul sa-ti urâțească propriile trairi cu care te poti hotari sa faci ce vrei. Dupa mine, acest proces atat de greu, ca un travaliu este de preferat decat sa ai senzatia de delir senzitiv in propriile amintiri. Cand am zis organicitate la inceput, m-am referit la aprobarea declansarii vindecarii memoriei prin procesele posibile (reactii de aditie, reactii de eliminare, reactii de substitutie, eactii periciclice , reactii de rearanjare , reactii fotochimice si reactii redox).
Organicitatea e grava cand corpul preia suferinta in locul mintii egotice si declanseaza toate procesele de inglobare de tip „orice organic bagi in pamant, devine pamant”, adica sa vrem sa uitam la comanda. O alta varianta organica naspa e atunci cand mumificam amintirile si nu vrem sa renuntam la ele, cand facem un altar si le plangem ca pe niste eroi cazuti la datorie. Corpul se imbolnaveste si de la uitare si de la neuitare rigida „iert dar nu uit”. Corpul se imbolnaveste cand mintea e lasa si nu vrea sa proceseze, cand mintea evita si spera sa uite cand mintea e egotica si spera sa se intample ceva de la sine sau ca timpul sa faca minuni. Ha!
DARDaca ne implicam si ne asumam, putem coordona procesele de mai sus (eliminare, rearanjare etc) si ne „dam cu binisorul pe langa corp”, daca ne alintam putin si ne guduram sa accepte sa ne implicam in insanatosirea amintirilor si a intregului psihic s-ar putea sa reusim ceva maret. Sa ne salvam de boala si de pierderea sensului vietii ….doar pentru ca un tradator ne-a pacalit pe fondul in care noi nu ne asteptam la asta! Pur si simplu trebuie sa intelegem ca nu merita sa ne batem joc de zilele si de sanantatea noastra doar pentru ca fostul ne-a inselat. Da, e crunt, doare, e greu, fac terapie dar la naiba trebuie sa-mi revin ca e aiurea dupa ce am fost prostit sa ma mai tin si eu captiv in mizerie morala si in suc propriu de lasitate. Asadar, aveti procesele organice descrise, sunteti organici 100%, go bundy si munciti la conditia voastra.
Nota bene: n-am vrut sa vorbesc numai de el sau numai de ea. Mi-am propus sa scriu mereu si el si ea, prostul/proasta, tradatul/tradata, etc dar nu cred ca am reusit sa tin pasul cu ritmul rapid in care scriu. and scriu ma concentrez pe energia ideii nu pe cuvinte, asa se explica ca mananc litere, mai asez cuvinte anapoda si nici rabdare n-am sa stau sa corectez la final, dar asta e, asa arata procesul scrisului la mine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.