Cum contribui eu concret la mentinerea izolarii


Cu fiecare dintre clientii mei am stabilit daca pot sa-mi scrie mesaje private. Unii isi iau acest liber de la sine si eu pun asta pe masa discutiilor si stabilim impreuna cum, cat sa scrie si daca scrie. Daca stabilim sa scrie, stabilim ce tip de mesaje sa scrie si care sa fie caracterul lor si mai ales utilitatea in interesul procesului terapeutic. Slava Domnului nu toti simt nevoia sa scrie, dar destul de multi fac asta. Si chiar daca se intrec limitele, eu vin si le refac. Asa se face, ca in aceasta perioada am relaxat un pic limitele, tocmai in vederea mentinerii sentimentului de apropiere in pofida distantei izolarii. Un client de-al meu, frizer, mi-a scris despre faptul ca-l roaga oamenii sa vina la tuns si lucrul pe care l-am facut a fost sa-l antrenez pe el sa stie sa raspunda oamenilor educandu-le rabdarea, incat nici sa nu-i piarda de clienti si nici sa nu cedeze sa accepte de teama pierderii clientilor. E de inteles ca fiecare om are dreptul sa-si aiba propriul interes de a-si asigura veniturile si de-asi face griji pentru soarta veniturilor sale. Am stabilit sa strecoare putin umor in dialogul telefonic si sa invoce „cat de bine ti-ar sta cu plete”, sau „daca as avea o foarfeca si o masina de tuns la distanta as face-o” si sa le zica onest ca ar vrea dar ca se teme sa incalce izolarea. E posibil ca multi sa vrea „sa-si faca de drum”, adica sa-si gaseasca motiv sa iasa din casă ca s-au saturat sa stea cu totii nas in nas. In plus, am stabilit ca le poate promite, ca, in curand cand s-o relaxa carantina (peste 2-3 saptamani) si-om avea voie sa iesim protejat, ca isi va face un cort, un costum de biohazard confectionat de el (un combinezon din punga, cu vizeta, masca si manusi) ca ii va tunde cand i-o da dsp-ul voie. Ca nu e sigur exact cand se va intampla asta, dar „n-om sta toti in casa pe viata”, plasand imprecis dar optimist-incert dar realist speranta, lucru bun cred eu. Nu-i ok sa nu avem nicio reprezentare a viitorului, nici una precisa legata de termene exacte dar nici una fatalista total. Asa ca, ne modelam rabdarea sociala unii altora. Ganditi-va ca genul ăsta de prelucrare ar fi trebuit sa vina din partea autoritatilor, sa invete oamenii care lucreaza in servicii, cum sa-si pastreze clientii modelandu-le rabdarea si mai ales fara sa isi piarda clientii. Un frizer, o manichiurista chiar poate spune onest „nu vreau sa te pied de client/ă dar, hai sa asteptam impreuna si imdediat ce „se da drumul” la lucru, va anunt chiar eu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.