violența domestică în izolare

Mi-au scris mai multi oameni sa abordez fenomenul violentei domestice pe fondul izolarii. M-am gandit cum sa abordez situatia asta care e foarte importanta dar greu de scris ceva care sa ajute. Pentru agresor e o pleașcă incredibila sa fie inchis cu victima, pentru ca asta ii da posibilitatea de-a duce la un nivel rafinat abuzul si-si poate desavarsi lucratura. Agresorul e cel care se dă fie victimă acuzand-o pe victima ca e agresorul, imputandu-i tot ce e prost in relatia lor, fie se autointituleaza capul familiei si de la inaltimea pozitiei toacă si critica tot ce face victima. Narcisitul nu se plictiseste niciodata cat are partenera langa el (precizare: nu vreau sa spun ca intotdeauna narcisistul e barbat si victima e femeie pentru ca proportiile sunt destul de echilibrate). Dar violenta domestica nu se refera numai la interactiunile sot-sotie ci si parinti copii sau parinte abuziv-parinte abuzat aliat cu copilul/copiii. In putine case s-a ingropat securea razboiului si s-a fumat pipa pacii de cand cu izolarea. Ba, daca vreti parerea mea, perspectiva pierderii jobului si a acumularilor datoriilor, nesiguranta instalata ii face pe abuzatori sa fie mai reci, mai duri, mai tirani, justificandu-si tirania prin criza covid si prin catastrofizarea viitorului concomitent cu minimalizarea victimelor. Astfel, in ochii unui abuzator serios victimele sunt si mai slabe, si mai contestabile decat altadata. Statul in casă cu un abuzator care tine mocnit contextul si care din cand in cand face cate-un scandal sau cate o demonstratie de forta e echivalentul torturii la foc mic. Victima isi va „da jos din pod” mecanismele de aparare: sa fie cu ochii pe agresor ca sa nu-l starneasca, sa fie cu un pas inaintea lui sa-i ghiceasca intentiile ca sa aiba timp sa se puna intr-o lumina buna, sa nu-i raspunda provocator, sa-si insuseasca critica ca sa-l tina cat de cat multumit pe abuzator ca isi face efectul interventia lui, sa-l faca sa se simta important, sa-si asume „conditia de persoana proasta pe alocuri in pofida desteptaciunii” (asta e una din vorbele abuzatorilor cu privire la victima: „degeaba esti desteapta, la faza asta esti proasta rau”).
Ce pot eu sa-i spun victimei, este sa se priveasca in oglinda cu usa incuiata (incuiatul iti da sentimentul ca pentru 5 minute esti safe si nu intra nimeni peste tine) si sa-si spuna ceva de genul: „sunt o persoana abuzata. Nu stiu cum am facut sa ajung asa, dar uite asa am ajuns. Ba stiu de fapt, am ajuns asa ignorandu-mi semnele care m-au avertizat ca ceva nu era bine dar am trecut peste si-am sperat ca lupt pentru iubirea mea. M-am tradat pe mine si se pare ca acum vad rezultatele. As fi vrut sa fi avut curajul sa plec si sa imi recapat libertatea si onoarea dar nu am avut curajul, sau poate mi-a lipsit ceva ce nici nu stiu. Azi sunt aici dar asta nu inseamna sa raman de-a pururea blocata in situatia de victima fara sa fac nimic. Asadar o sa accept sa „stau” in relatie pana o sa am curajul sa cer ajutor si sa ma mobilizez. Promit ca o sa am curajul sa nu ma mai agat de frica saraciei ca un motiv de ramanere aici. Dar cat raman, imi promit mie sa nu-mi pierd mintile. Toata energia de furie, protest, revolta, frica, ura si altele o s-o depozitez si o s-o fac combustibil pentru ambitie pentru cand o fi cazul. Trebuie sa rezist nealterata ca sa ma pot bucura de mine cand mi-oi lua libertatea care oricum mi se cuvine dar de care n-am utilizat pana acum!”
Cam asa cred ca ar suna declaratia unei victime in oglinda din baie si-n oglinda constiintei de sine.
Mesajul meu pentru victima: chiar daca te consideri muscă prinsă-n plasa paianjenului, nu uita ca e numai o imagine. Creierul țese povești in jurul emotiilor si te face sa te simti vulnerabila si penetrabila, imuiata total in sos de abuz. Dar nu-i asa, corpul tau iti apartine si inchiderea sau deschiderea emotionala si energetica la fel iti apartin. Inauntrul tau nu poate intra nimeni si asta doar tu poti hotari daca accepti si-ti asumi ceea ce-ti propune agresorul si anume sa te toace si sa te faramiteze convingandu-te ca n-ai valoare. Nu-i accepta propunerea, taci daca nu ai curaj sa protestezi dar inauntrul tau vorbeste-ti, vorbeste-ti compasiv, iubitor si grijuliu. Viata, viata ta, respiratia, bataile inimioarei tale, zambetul si lacrimile, ochii tai si tot ceea ce insemni tu nu apartin nimanui decat tie. Nimeni nu-ti poate lua fiinta decat daca tu renunti la ea cedand altuia dreptul de-a te injosi. Nu face asta, pretuieste-te si rezista pentru ca se poate. Uita-te in jur, toti putem si nu seti singura, esti cu noi. Cauta un psiholog voluntar si tatoneaza daca poti vorbi cu el fie si pe șopcăite, prin mesaje sau discutii la telefon sau online. Daca esti victimă, spune asta din start psihologului sa stie cum sa te ajute. Dar pana la a cere ajutorul altuia, cereti-l ție draga omule in impas si ajuta-te, pretuieste-te, stai cu tine, nu te disocia la greu. Noi, ceilalti suntem la un pas distanta dar aproape unii de altii prin inimile noastre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.