cum acceptam moartea cuiva

Am facut azi o sedinta c-o femeie cu care nu am mai lucrat demult. E cea cu reptilele, despre care am scris acum vreo 2 ani cand facea atacuri de panica. O femeie care a invatat cum sa-si gestioneze momentele de panica si #anxietate si pentru ca le-a acceptat ele s-au rarefiat si redus. Zilele astea mi-a cerut o sedinta de urgenta si azi am facut-o si pentru ca mi-a zis cat a ajutat-o ce am invatat-o, i-am promis ca azi voi scrie o postare in care sa surprind ce-am prelucrat azi. Posibil sa foloseasca si altora genul asta de situatie, de aceea scriu.Acum 2-3 ani cand am lucrat cu tanara respectiva care facea atacuri de panica, mi-a povestit ca in contextul ei de viata era o cunostinta despre care stia ca se simte rau. O cunostinta de „small talk”, adica o alta femeie cu care a baut cateva sucuri la niste iesiri in grup. Stiti ca unele tinere (clienta mea avea 27 de ani atunci) au o gasca si ca tin legatura unele cu altele mai la telefon, mai pe insta si uneori mai rar se si intalnesc. A aflat brusc atunci ca cea care se simtea rau a fost operata pe creier si asta i-a accelerat senzatia de nesiguranta si ca lumea e un loc nesigur. Atunci am discutat despre acest efect de identificare cu cazul altuia si chiar mi-a povestit cu lux de amanunte ca a vizitat-o in spital si ca nu i-a facut bine vizita. La vremea respectiva eu si clienta mea am facut cred ca 2 sau 3 sedinte special pentru acea femeie si-am analizat relatia lor care era una superficiala (fara experiente comune de calitate, fara familiaritate, fara nimic special) si-a decis sa-i scrie ca e intr-o perioada foarte fragila de la atacurile ei de panica si ca o perioada n-o s-o mai frecventeze la spital. Apoi noi ne-am mutat in sedinta pe ceea ce inseamna identificarea cu starea altuia prin milă si clienta mea n-a mai tinut legatura cu acea femeie. Au trecut cei 3 ani, clienta mea si-a schimbat locul de munca in alt oras si toate cunostintele de la vechiul loc de munca care erau doar amici de proximitate au ramas in urma. Ea n-a mai tinut legatura decat cu vreo 2 din fetele din vechea gasca. Ei….si viata a curs, fiecare si-a vazut de-ale lor si zilele astea cineva din vechea gasca a anuntat-o ca….„acea fata operata pe creier”, a murit. Asta a fost o informatie, care a devenit idee, care a inceput sa persiste si sa intre in ganduri si s-o tortioneze pe clienta mea, care ce-a facut, a cerut o sedinta de urgenta.Era speriata si mi-a zis ca are o tensiune care o face sa se gandeasca intr-una la fata aia si ca n-a putut dormi, ca s-a perpelit. Din aproape in aproape mi-a zis ca tensiunea din ea ar fi mai degraba vinovatie, o „vinovatie complexa”: ca s-a departat de ea, ca n-a mai tinut legatura cu ea, ca n-a ajutat-o, ca i-a fost indiferenta atata timp, etc. -cati oameni crezi ca ai cunoscut in viata ta in total in toata viata? -cateva mii, mi-a zis mirandu-se de intrebare.-cati stii (din cei pe care i-ai cunoscut tu personal, mai mult sau mai putin) sa fi murit de la o operatie pe creier? -nici unul, a zis dupa ce s-a gandit putin. Operati stiu mai multi dar si operati si decedati pe nimeni. -statistic vorbind, oricat de dur ar suna, din mii de oameni pe care ii cunoastem fiecare din noi ( implicam aici familie, vecinii de pretutindeni de pe unde am locuit, colegii de scoala, colegii de job, gastile plus cunoscutii cunoscutilor gen les amies des mes amies, oameni publici) unu sau mai multi fac accidente de masina (unii din cei care fac si mor), multi au boli (unii comune, altii rare). Intelegi ideea, statistic vorbind din cand in cand in jurul nostru moare cate un om din cauze naturale sau accidentale. -of, asa e desi as vrea sa nu fie asa.-faptul c-a murit e trist, dar unii oameni mor, ăsta e adevarul si trebuie sa ne facem o atitudine pentru asta. In aceasta lumina de idei, faptul ca acea fata a murit nu e ceva gogonat, special si nemaiesit din comun din punctul tau de vedere. Socant e cand auzi de moartea cuiva, ca de fiecare data, dar, oricat am vrea noi sa nu mai moara nimeni, moartea isi face numarul in cadenta ei…statistica. -nu-i pacat sa gandesti asa?-sincer, nu. Ca sa poti sa-ti traiesti viata trebuie sa fii echipat cu uneltele necesare iar azi confectionam o unealta si pentru acest tip de veste de la altii. Tu chiar poti fii recunoscatoare ca esti in viata si moartea ei sa insemne regretul duios pentru ea ca a trait putin dar si recunostinta ca tu ai mai avea statistic vorbind vreo 60 de ani de trait. Recunostinta trebuie sa ti-o asumi si sa ai curajul de-a o gandi si simti si asta e ceva intre tine si Creator. -ce simti sa faci pentru memoria ei? -sa merg sa aprind o lumanre si sa ii dau ceva de pomana. Am trimis si o coroana si asta ma linisteste. -bun, mergeme mai departe. Crezi ca daca ai fi ramas in relatie cu ea, daca nu ai fi avut atacuri de panica si nu te departai atunci de ea si ati fi tinut legatura….ea ar fi murit sau ar fi vie azi?-s-a uitat la mine cu ochi bulbucati, semn ca intrebarea mea cerea logică si logica presupune conexiuni, iar conexiunile inseaman sa te concentrezi dincolo si prin emotiile din minte. Daca ramaneam prietena cu ea?? a intrebat ecou.-da, daca ai fi ramas cu ea, ai credinta ca azi n-ar fi fost moarta? -ăăă ba da, cred ca ar fi murit….-ce zice vinovatia ta cu privire la asta?-Deci: ea a murit ca a avut o boala pe care eu nu o am si ar fi murit chiar daca eu ii vorbeam. Aha. Da, are logica si cred ca e buna logica asta, avea nevoie sa-i spun ceva tensiunii din mine dar nu stiam ce. -stiu ca esti credincioasa, deci poti sa te rogi cu gandurile tale aproximativ cam asa : „Doamne, ajuta-ma sa ma impac cu moartea lui X. Stiu ca se poate, alti oameni reusesc sa poata, nu vreau sa stiu cum sa pot asta dar stiu ca vreau sa pot si eu!”-pai da, asa o sa fac. Aveam nevoie sa stiu cum si la ce sa ma gandesc. Nu stiu de ce singura nu-mi vin genul ăsta de ganduri ca ceea ce mi-ati spus e potrivit si de bun simț, dar cred ca n-am incredere in mine….sau poate pentru ca stiu ca ma ajutati dvs la greu. Dar nu mai conteaza, am inteles esentialul si cred ca vinovatia s-a dizolvat atata timp cat stiu din ce era compusa. -cumva noi oamenii incepem niste relatii si le lasam in urma neterminate si tensiunea de care zici vine din nevoia de-a le clarifica, pentru ca ceva s-a modificat (in cazul de față un om cunoscut a murit) si ceva din noi ne cere sa facem si noi modificari in cum inregistram realitatea din afară pe care o internalizam prin perceptie.
Cam asa se integreaza lucrurile dificile care se intampla in afara noastra si cand ne speriem sau opunem rezistență apare tensiunea care nu e altceva decat nevoia de a da sens. Sensul da o logica acceptabila lucrurilor, le potriveste incat sa putem sa le continem astfel incat sa putem trai cu ele cu tot.